Goodbye 2011..welcome 2012!

Azi imi fac inventarul lucrurilor bune si rele,dorintelor implinite si neimplinite,cuvintelor spuse si nespuse..si ajung la concluzia ca in 2012 trebuie sa schimb multe lucruri.

Imi promit mie ca o sa pastrez langa mine doar pe cei care imi demonstreaza prin fapte ca vor sa ramana aproape,o sa uit orice regret,o sa am mai multe asteptari de la mine decat de la ceilalti si nu o sa mai caut raspunsuri pe care stiu ca nu le voi gasi.

Voi incerca sa ma schimb,sa tin cont mai mult de ceea ce imi dicteaza mintea,nu inima..voi merge pe ratiune,nu pe sentimente.

Multumesc ,2011, pentru ce mi-ai oferit si ce nu…prin ce nu mi-ai putut darui am invatat multe..

Va doresc si voua un an cat mai bun,plin de fericire si de caldura celor din jur..apreciati ce aveti,pentru ca viitorul e incert..

P.S: O sa las in 2011 dorintele ce nu mi s-au indeplinit ..si implicit te las si pe “tine”..ramai cu bine!

Craciun fericit!

Anul asta mi-am propus doar sa raspund la mesaje..De fapt,in ziua asta de Craciun mi-am propus multe,multe lucruri  pe care sa le fac de acum incolo.

Nu stiu daca e din cauza gripei primita cadou de la Mosu’ sau  nu,dar incep sa imi fac o lista de prioritati.

Incep prin a-mi promite ca o sa fac schimbari in viata mea,ca o sa apreciez mai mult ce deja am,fara sa tanjesc  dupa lucrurile pe care stiu sigur ca nu le voi avea.imi propun sa nu mai cred in cuvinte,ci doar in fapte.

Vreau sa iti propun si tie sa faci acelasi lucru,sa nu mai promiti lucruri fara sa fii sigur/a de ele,sa deschizi ochii si sa vezi cine te vrea langa el/ea,sa te bucuri mai mult de lucrurile simple si sa renunti sa iti complici viata.

Sper sa aveti parte de un Craciun cald langa cei dragi voua, sa va faceti si voi lista aia si sa va puneti cate o dorinta..se zice ca dorintele puse in ziua de Craciun se indeplinesc .

Eu deja mi-am pus o dorinta....

What if?

Te-as lua de mana si mi-as indeplini visul..?

Acelasi vis de care esti atat de constient..ti-as spune ca nu merita sa te mai gandesti la ea dupa atata timp..te-as imbratisa ca sa recuperez atatea luni pierdute..te-as privi in ochii si as incerca sa iti descoper  fiecare gand,fiecare punct sensibil,fiecare parte din tine..te-as alinta,dar nu cu aceleasi cuvinte din trecutul tau..

In legatura cu tine,nu vreau sa imi fac planuri,lucru nespecific mie..

Fara planuri,fara “viitor schitat”..doar noi doi si restul vine de la sine..

M-as uita cateva secunde la tine si te-as intreba:”vrei sa nu iti faci planuri cu mine?”

 Si ti-as mai spune “it’s time to move on..”

Zi de decembrie

 M-am trezit zambind..m-am trezit cu o stare de bine.Din ce motiv?Habar nu am,pur si simplu.

Am simtit nevoia sa scriu pentru ca azi nu trebuie sa schitez un zambet,azi sunt iar “eu”.

Am cautat in cufarul cu amintiri pe “mine”,am gasit ce eram candva,am curatat de praf..and here I am.
Zilele trecute vorbeam cu un drag prieten despre ce inseamna “a scrie”..si eram amandoi de acord cu ideea ca pentru a scrie ai nevoie de o “scanteie”.Eu nu stiu unde am gasit scanteia respectiva,dar cert e ca exista.

Probabil frazele mele or sa para fara noima,dar sensul lor sta in cititul printre randuri.

Vin Sarbatorile de iarna,e perioada de care sunt dependenta si in care am nevoie de afectiune.Vreau sa cred ca am gasit-o,vreau sa cred ca am invatat zilele astea ceva important si anume daca cineva nu te iubeste cum vrei tu,nu inseamna ca nu te iubeste deloc.

La fel cum sunt dependenta de iarna,sunt si de persoanele dragi mie.Am pentru fiecare dintre ele cate o vorba buna,cate un gand curat..

Azi mi-am amintit multe lucruri pe care le uitasem sau pe care altadata nu aveam timp sa mi le amintesc,lucruri gen:orele pe care le petreceam facand video call cu anumite persoane si cat de importante erau detaliile pentru noi,alinturile care ne defineau,zilele in care ne amuza orice,mesajele in miezul noptii pline de sinceritate si putin regretate a doua zi..lucruri simple,pot spune,dar care sunt extrem de importante.Aaaa,daca citesti asta si te regasesti sper ca am reusit sa iti fur un zambetJ

Ziceam ca zapada sa fie uitare,dar mai bine nu..fiecare amintire e importanta pentru a nu uita cine suntem .

.Astfel,eu una imi dau seama ca au existat momente in care am fost egoista,geloasa,posesiva si vroiam totul “aici si acum”.

Acum stiu un lucru..daca e sa fie ceva,va fi ,indiferent de tot..Daca nu e,tu nu ai ce face…Sunt anumite “lucruri”pe care mi le doresc,dar din pacate,nu am ce sa fac sa le obtin..si zic “lucruri” tocmai ca nu sunt  chestii materiale,palpabile…

Dar cine stie?Poate cu primii fulgi de nea mi se indeplinesc anumite dorinte…

 

Multumesc!

Face parte din natura noastra sa avem sentimente,emotii,stari de bine sau de tristete.
In noi,va exista mereu acea dorinta de a-i avea pe cei dragi aproape ca sa ne putem atinge idealul fericirii.
Am mai vorbit despre oamenii care vin si pleaca,fara sa putem sa facem ceva pentru a impiedica asta..Dar parca vreau sa se termine circul asta,vreau sa cada mastile pentru ca "the game is over!!!"..
S-a terminat povestea in care sfarsitul era unul fericit pentru ca aveam puterea sa iert ca in momentele triste am fost singura,sa trec peste partea in care ascultam si dadeam sfaturi sperand ca voi fi si eu ascultata cand durerea imi va sta in gat..Gata..
Nu vreau nici macar sa ma mire cum de am ajuns in stadiul asta,pentru ca sunt constienta ca aici sunt singura..doar ca acum doare..doare sa realizez ca eu sunt cea care a investit sentimente in tot,iar ele deja au fost reciclate..
Egoism,nepasare,indiferenta,rautate,falsitate...e tot ce am invatat de la cei ce au promis ca vor fi aici indiferent de tot.
Multumesc!

Vis si realitate

Oamenii vin si pleaca..asta se stie de cand lumea.Dar parca atunci cand se intampla,ai vrea sa dispari si tu cu ei.

Sau incepi sa cauti argumente sa ii faci sa se intoarca in viata ta,sa fie din nou aici si sa stii ca le e bine,dar te lupti cu morile de vant.

Alteori,persoanele pe care le credeai “ratacite” gasesc drumul spre tine si totul revine la normal..la”normalul “ tau..

Una calda,una rece..dar  balanta nu e cum ar trebui sa fie..

Vreau zapada..sa stiu ca ingheata din nou sentimentele astea nascute prea brusc si fara motiv,sa ma faca sa zambesc ,dar zapada insasi imi aminteste de “visul meu de iarna”..Visul nascut din fulgi de nea care s-au topit chiar inainte sa cada..

P.S:…imi lipsesti..

Like a chameleon

Nici sa vreau nu pot sa pricep de ce oamenii sunt atat de schimbatori.Imi plac schimbarile,asta pot afirma si cei care stiu in cate culori am fost vopsita,dar cred ca exista mai multe feluri de schimbari.

In cazul meu,nu a afectat pe nimeni faptul ca ieri eram  blonda si azi bruneta,insa sa sustii ca tu ai niste principii care se vede cu ochiul liber ca le-ai “adoptat”doar ca sa dea bine  in fata altora,mi se pare exagerat.

Si,bineinteles,acele principii le schimbi in momentul in care apar alte persoane.

Asta e un tip de “schimbare”…mai sunt si indivizi care atunci cand se indragostesc renunta la TOT        pen tru persoana iubita.Culmea e altceva.”Persoana iubita”e cea cu care a iesit de cateva ori si intr-o saptamana deja iubeste..Asta ma frapeaza.

Cum poti sa renunti la toti cei asa zisi dragi pentru…ce?

Aviz celor ale caror lumi se invart in jurul iubirii:nimic nu e permanent,nici macar iubirea.Totul se termina exact cum se termina un vis frumos dintr-o seara de vara..Iar atunci cand iubirea dispare,o sa iti dai seama ca esti complet singur pentru ca ai renuntat la toti cei de langa tine.

Suna trist cum gandesc eu,dar,din pacate,nu mai cred in cuvinte frumoase si zambete dulci.Au avut altii grija sa fie asa.

In dimineata asta,m-am trezit cu o stare ciudata si mi-am dat seama cate am pierdut vara asta,dar si cate am castigat.Din pacate,ce am castigat nu recompenseaza ce am pierdut.

Mi-e dor de vara trecuta,cand singura grija era examenul,dar cand stateam ore in sir seara,cu ele,visand la cum o sa fie atunci cand am sa plec,la momentele cand o ne sa intalnim toate atunci cand vom veni acasa,la cea care o sa ne astepte si cat de mult o sa ma distrez dupa ce scap de bacalaureat.

Am zis”visand” pentru ca visul s-a terminat atunci cand in vietile “lor”au intervenit schimbarile:iubirea,alti prieteni,dorinta de face altceva..exact cum cameleonii isi schimba culoarea in functie de mediul inconjurator,asa si ei au facut..

Probabil zilele astea nu or sa imi dispara gandurile pe care le am si am sa mai scriu..Iar daca va aparea intrebare de ce sunt asa,raspunsul o sa fie unul singur:”pentru ca am avut de la cine invata!!”.

Have a nice day!

Ganduri de septembrie..

Inconjurata doar de sunetul linistitor al muzicii ,priveste pe geam cautand parca ceva din ce era “ieri”.

Ii era dor..ii era dor de “ieri”fara sa stie cand sa fixeze acea zi in calendar.Ii era dor de persoanele care spuneau ca vor fi acolo indiferent de ce va fi,ii era dor sa se simta in siguranta,ii era frica pentru ca stia ca avusese dreptate atunci cand spunea ca o sa vina ziua cand o sa ramana singura si lumea nu o sa stea in loc pentru durerea ei.

Se bucura ca persoana la care tinea cel mai mult si cu care impartise si bune si rele,lacrimi si zambete era fericita,in sfarsit. Nu voia sa ii umbreasca acea stare cu gandurile si temerile ei.

Stia ca trebuie sa se prefaca si sa zambeasca..erau altii care aveau probleme mult mai serioase decat ale ei..

Din starea in care intrase o putea scoate o singura persoana..din pacate,stia ca nu va face nimic persoana respectiva sa o ajute,pentru ca nu se putea ajuta nici macar pe el.

Mai mult de atat,luna septembrie ii aducea atatea amintiri incat se simtea sufocata..

Atunci cand muzica s-a oprit ,si-a dat seama ca trebuie sa iasa din starea de reverie in care intrase pentru ca avea de atins un scop.Mai intai de toate,trebuia sa isi razbune fiecare sentiment investit si  calcat in picioare de oamenii de care fusese la un moment dat dependenta,sa il faca pe “el”sa simta macar pe sfert durerea pe care ea o tinuse ascunsa atata timp pentru ca oricum il va durea al dracului de tare si...sa plece…Sa ii lasa pe ceilalti cu gandurile lor si sa isi vada de drum..Dar acum era vulnerabila..avea nevoie de afectiune ca de un drog..voia doar sa fie imbratisata si sa ii spuna cineva”va fi bine”…

Maine se va simti din nou in stare sa fie ca ieri..maine va fi bine..azi..e doar azi..J

Cand "nimic"nu mai e suficient

In urma cu ceva timp,ii era de ajuns doar sa ii zambeasca,iar el sa ii intoarca zambetul.Ii era atat de dor incat nimic altceva in afara de el nu mai conta.O durea sa treaca unul pe langa altul si sa vada cat de fericit e cu noua lui viata.

Acum,lucrurile s-au schimbat...

Ultima data cand a pierdut o noapte plangand din cauza celui care i-a obisnuit sufletul cu dezamagiri,si-a jurat ca o sa il faca sa sufere.Nu ii dorea raul,insa nici binele.

Voia sa ii arate ca daca ea isi doreste el se intoarce fara sa tina cont de cea pe care se presupunea ca o iubeste.Si a reusit..

Zambetul lui,cuvintele cu subinteles,atingerile care altadata o faceau sa tremure...nu mai erau suficiente.Ceea ce insemna "el"nu o putea face sa uite,sa isi imagineze ca totul e perfect si ca poate sa renunte la orice in afara el.

Stie ca o asteapta ceva mult mai bun,iar umbra trecutului nu o va mai urmari.

Daca ar fi sa se intoarca in timp,nu ar schimba nimic..pentru ca singurul lucru bun pe care l-a realizat cu ajutorul lui a fost faptul ca a devenit o persoana puternica,o persoana care va vrea mereu mai mult decat ceea ce altora li se pare "suficient"..

So,for the moment..Goodbye,love!!!

Mai presus de mine...

Da..mai presus de sentimentul vag de afectiune pe care ti-l port e dorinta de a te smulge din rutina in care ai intrat.Sa te ajut sa te ridici din banalul in care ai cazut..sa fiu eu impulsul care sa te faca sa iti revii si sa faci ceva cu viata ta.

Niciodata nu am suportat oamenii care posteaza in victima si care se plang ca viata lor nu le-a dat nicio sansa sa reuseasca.Ba da,tie ti-a dat..dar,din pacate,ai irosit-o,te-ai dezamagit pe tine,pe mine si pe cei care credeau candva in ceea ce poti face tu ca om.

As vrea atat de mult sa nu imi pese,dar ma doare pe mine cat de tare ai decazut..cu cat de putin te multumesti si nu faci nimic sa fii liber,sa nu mai depinzi de cei din jur.

Si partea materiala e ultima la care ma gandesc cand e vorba de tine,dar stau si ma intreb.Oare nu asa faci si cand e vine vorba de sentimente?Probabil mergi pe aceasi idee:de ce sa te chinui tu sa daruiesti,cand e mai simplu doar sa primesti?Si daca primesti,e  bine..daca nu,te multumesti doar tu cu tine

Si e pacat..e pacat ca nu am cum sa te ajut atata timp cat refuzi sa ma lasi sa fac asta.

Esti dependent de starea in care ai intrat,o stare de delasare,o stare de pasivitate si gandul la ziua de maine la tine nu exista.

Orice dependenta se vindeca..asa cum un dependent de droguri renunta la viciul sau,iar primul pas spre asta e sa isi recunoasca problema,asa si tu poti sa realizezi ca viata nu inseamna sa ramai cu cordonul ombilical de neatins pana cand mori,sa stai langa o persoana care nu a facut altceva decat sa te “ajute”sa decazi in halul in care tu ai facut-o si sa nu iti mai dai nicio sansa de progres..

Vindeca-te..fa ceva cu tine si fii din nou “tu”..

P.S:totul pentru ca poti…

Her defense..

Il voia,dar ii era frica..ii era frica,in primul rand,de ea.De ceea ce ar putea deveni din cauza lui.Se temea de faptul ca o putea face sa renunte la masca de fier pe care singura si-o pusese pentru a nu mai fi ranita.

Erau multe lucruri care o facusera sa apeleze la aceasta metoda de aparare.

In viata ei,au fost multi”ei”care nu au stiut sa o aprecieze pentru ceea ce era,nu pentru ceea ce putea oferi.

Dar acum simtea ca vrea mai mult,ca vrea sa uite de trecut si sa traiasca doar in prezent..in prezentul in care el o face sa se simta unica,sa se simta iubita,dar mai ales sa se simta asa cum zice ea”femeie”..

Daca m-ar intreba cineva ce i-as spune eu acestei fete care abia acum incepe sa simta fiorii dragostei,as raspunde astfel:iubeste,risca si lasa-te iubita.Uita de ratiune si ghideaza-te dupa ce iti dicteaza inima..

Lasa-i pe ceilalti sa vorbeasca,tu vorbeste doar cu el…nu il judeca dupa cei din trecut,ci vezi in el fericirea din viitor..

Pentru tine,scumpa mea speriata de prezentul fericit in care traiesti!

10 things I hate about you...

Nu sunt genu'care sa petreaca mult timp uitandu-se la filme,dar azi din cauza faptului ca am fost cam in ton cu vremea de afara,am zis ca asta ar fi cel mai bun mod de a-mi iesi din starea trista care ma acaparase.
Si asa am dat de "10 things I hate about you"..Bineinteles,ca la sfarsitul filmului,ma gandeam cum ar suna o postare pe blog pe subiectul asta...Si uite ce-a iesit:
10 lucruri pe care le urasc la "tine":
-urasc cand jonglezi cu vorbele,pentru ca e mai mult decat suficient ca deja fac eu asta.
-urasc sa te privesc,pentru ca de fiecare data imi amintesc numai ce a fost frumos cu noi
-urasc felul in care zambesti
-urasc sa te stiu nefericit pentru ca au fost momente cand iti doream sa fii asa
-urasc sa iti pronunt numele
-urasc felul in care te uiti la mine
-urasc felul in care iti transpira mainile atunci cand incerci sa negi ceva
-urasc felul in care s-a terminat pentru ca stiu ca oricand poate reincepe
-te urasc pentru ca imi lipsesti
-urasc felul in care spun ca te urasc si realizez ca sunt in stare sa ma mint si pe mine din cauza ta...

Bine ai venit!!!..ce mult te-a iubit..

Impinsa de dor si de amintiri,si-a calcat pe orgoliu si l-a cautat.Nu a mai tinut cont de nimic,de nimeni..era pentru prima data cand facea exact ce simtea,chiar daca risca sa faca iar parte dintr-o lupta cu propria ratiune.
Atunci cand el a raspuns dorintei sale de a se intalni,totul parea ireal..Statea in fata calculatorului si tasta impulsiv...simtea un nod in gat si ochii ii straluceau nedandu-si seama daca era din cauza luminii sau a lui.
Cu mainile transpirate,scria intrebari ale caror raspunsuri inainte doar le banuia...Stupefiata,realiza cum omul la care tinuse atata timp,nu era fericit...Il simtea ca ii e dor,ca vrea si el sa o vada..
Dar cum un vis inceput rapid se termina la fel de rapid...dupa cateva zile ratiunea a castigat in fata sentimentelor.
El iar s-a retras,fara sa realizeze ca ii daduse viata peste cap pentru a doua oara,fara sa stie ca si ei ii este greu,nu numai lui...Daca ii era frica,nu avea sa stie ea nicicand...
.Tot ce stia ea ca el nu avea se schimbe niciodata..

Dependenti de varsta

Mai nou,am observat ca sunt multi care au impresia ca daca ai intre 18 si 23 de ani trebuie neaparat sa gandesti ca un copil si nu esti capabil sa porti o discutie serioasa.Si asta pentru simplul fapt ca esti plin de energie si rasul e principala"arma".Celor care fac parte din aceasta categorie,a oamenilor care judecata dupa modul in care ai hotarat sa iti traiesti viata,am sa le spun ceva.Daca rad nu inseamna neaparat ca rad de voi,daca sunt energica nu inseamna ca sunt cu capul in nori si daca vreau sa port o discutie serioasa o pot purta oricand..
Daca ai peste 30 de ani,nu trebuie sa traiesti cu gandul ca un altul de 23 te poate eclipsa.Vina e doar a ta,ca nu esti capabil sa dai replica dupa replica,nu a lui.Asta pentru ca manifestariile lui sunt specifice varstei.Bine,se poate spune ca si ale tale sunt,dar aici ar fi altceva de zis.
Cel mai bine e sa nu incerci sa pari altceva decat ceea ce esti,sa nu lasi impresia ca vezi Doamne ce timid esti tu,cand de fapt tot ce vrei sa faci e sa postezi in victima...
Varsta nu-i decat o scuza banala in ochii mei...

Diferenta dintre "a simti","a spune" si "a face"

Pe zi ce trece,sunt tot mai uimita de caracterul unora dintre animalele cu doua picioare din jur.
Nu inteleg cum au unii tupeul sa pateze cuvantul"iubire" cu propria gandire,o gandire bolnavicioasa si lipsita de judecata.De ce trebuie sa fie egoismul pe primul loc in viata si dorinta de a simti doar placere le intuneca ratiunea si uita complet de persoana de langa ei?
Scena in care el spune ca langa ea se deconecteaza de tot si ca ar da orice sa schimbe trecutul in care tot din cauza prostiei lui a pierdut-o poate parea rupta dintr-o poveste de iubire ca in filme.Dar,pentru ca mereu exista un "dar",ce face el si ce spune e in antiteza.Spune ca iubeste,dar se poarta ca si cum s-ar iubi doar pe el,se poarta ca un copil,dar vrea sa isi arate barbatia in pat...What the fuck?!?!?!
Da,nu e stilul meu sa scriu asa ceva,dar sunt stupefiata de cum isi permit unii sa creada ca totul li se cuvine,ca nimic nu e mai presus de ei si culmea se simt jigniti cand li se arata verde in fata ca gresesc si ca nu sunt bine vazuti.Te-ai simtit jignit cumva ca ai primit replica la orice?Pacat ca nu stii sa mi-o intorci.Te-ai suparat ca te-a refuzat?Incearca sa o castigi,nu te purta cu ea ca si cum ar fi bandaj de pus pe rana in zilele tale de cumpana.
In loc sa ii zici ca vii la ea ca sa"iti arati barbatia",spune-i asa:vreau sa vorbim,sa vad ce mai faci..sau pur si simplu"vreau sa te vad,sa te imbratisez..apoi am sa plec.Pot?"
Dar,din pacate,iar incerc sa am o parere prea buna despre oameni,mai ales despre acea specie care se crede superioara si centrul universului...

Just words

  S-a urcat in autobuz parca vrand sa se deconecteze de tot.Stia ca trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca va veni acel moment in care va trebui sa iasa din colivia in care se ascunsese pentru a nu fi ranita de tot ce o inconjura.Poate va avea nevoie de un glob de cristal pentru a stii ce ii va rezerva viitorul,pentru a afla ce lasa,de fapt,in trecut.

  Dar atunci cand trecutul ii va atinge viitorul,o sa isi aminteasca clipele in care atinsese idealul fericirii.

Simtea un dor pe care nu il intelegea...ii era dor de ea asa cum era inainte.Inainte sa il cunoasca pe cel care ii va dovedi faptul ca se poate insela in privinta oamenilor.

  El,poate fara sa vrea,a reusit sa o maturizeze.A reusit sa faca din ea o persoana mai puternica,dar totusi mai sensibila la vorbele rele din jur,o persoana mai egoista care nu va mai putea nicicand sa ofere tot celorlati din cauza fricii de dezamagire.

  Nu intelegea nici macar ea de ce dupa atata timp,tot se mai gandea la el.De ce atunci cand avea ocazia sa aiba acel nou inceput pe care si-l dorise,nu voia sa se desprinda de trecut.Singura explicatie pe care o avea era faptul ca stia ca in trecutul sau erau lucruri neterminate,erau vorbe aruncate aiurea,erau intrebari fara raspuns...era el.

  In toata multitudinea de ganduri,o linistea unul singur.Ca va fi bine!Candva,undeva,trebuia sa existe cineva care nu o va dezamagi,care nu va pleca a doua zi si care va fi raspunsul la toate intrebarile ei,care va fi mana care o va ridica atunci cand tot o va darama..va fi cel pe care l-a visat fara sa il cunoasca...Atunci,trecutul va fi inchis pentru totdeauna si din acest trecut va ramane doar cu amintirile care o fac sa zambeasca..

Ce las in urma....

Da,am reusit!Am reusit sa imi ating visul..acel vis pentru care am luptat atat!
Mi se pare ciudat sa ma numesc "studenta",dar trebuie sa ma obisnuiesc.Din octombrie,am sa locuiesc in Sibiu,unul dintre locurile de care sunt vesnic indragostita.
In paralel cu fericirea pe care o simt pentru ca am reusit,e o mare dezamagire.Sunt dezamagita de oameni..de acei oameni de care aveam nevoie pentru a ma cunoaste eu pe mine.Oameni care cred doar in ideea ca popularitatea ii poate propulsa pe culmile cele mai inalte.Acele persoane care nu isi puteau gasi alt moment mai bun sa se schimbe,sa renunte la niste ani in care timpul petrecut impreuna parea cel mai important.
Cel mai trist e atunci cand tu,chiar daca esti dezamagit,tot mai vrei sa salvezi ceva din ghearele timpului si a schimbarii.Cand te hotarasti sa faci asta,renunti la orgoliu si te intalnesti cu persoana respectiva.Iar atunci,stupefiat,realizezi ca in fata ta sta un/o strain/a.
In cazul meu,o straina care considera ca machiajul face parte din prioritatile vietii si se ascunde in spatele ochelarilor..cineva care parca incearca sa se prezinte si iti vorbeste incontinuu de "prietenii"sai de parca ar fi cel mai important lucru din noua sa viata.
Da,stai in fata unei persoane care nici macar sa zambeasca normal nu mai poate.Si totul pentru ce?Pentru noua lume in care se invarte,o lume care o pune in centru,dar doar aparent pentru ca,de fapt,totul este o lupta pentru propriile interese.
Stiu ca regretele nu isi au rostul,dar practica e mai grea de cele mai multe ori.Eu am sa fiu bine,pentru ca stiu ca ce e scris sa fie va fi oricum.
Ce las in urma?Copilaria,multe amintiri si dezamagirea provocata de "ei"...
So,new beginnings..here I come!!!

Somebody

Sambata.Ora 8.25.

 Stia ca trebuie sa se dea jos din pat pentru ca ii promisese mamei ca o va insoti la cumparaturi,dar ii era mai frig decat intr-o dimineata de decembrie.Totusi,auzind vocea care o intreba daca doarme(de parca ar fi putut sa ii raspunda daca doarmea cu adevarat) se da jos din pat si cu picioarele goale se indreapta spre fereastra.

Era probabil cea mai urata dimineata din ultimul timp..sau,cel putin,asa o vedea ea.Cu mult greu,reuseste sa se faca gata si sa isi duca la bun sfarsit promisiunea.

Pleaca.
Aude franturi din cuvintele mamei care i se pareau mai straine ca niciodata.Vroia sa iasa din starea aia latenta,dar ceva o impiedica.Dupa un timp in care au cutreierat orasul,este nevoita sa se aseze pe o banca ca sa aiba grija de cumparaturi pana cand mama mai adauga ceva la lista aia imensa de acasa.Nu putea sa isi dea seama ce fusese in mintea ei cand promisese ce promisese.Neavand ce face,se supune cerintelor si asteapta...asteapta..Ca sa fie si mai "bine"niste picaturi de ploaie isi fac aparitia.Pe langa ea,treceau diferite persoane pe care nu le mai vazuse in viata ei,in ciuda faptului ca in orasul ala mic toata lumea se stia cu toata lumea.

Undeva,putin mai departe..un chip i se pare mai cunoscut.
Si in mintea ei,zice un nume.Da...era baiatul cu buze de"acadea"cum ii zicea candva.."Candva"insemnand acum cativa ani..3-4.Nici nu mai stia sigur.In viata ei,acel baiat fusese doar ca o clipire de pleoape.
Trece pe langa ea fara sa se uite.Ea schiteaza un zambet,nestiind de ce..Isi continua observatia asupra celorlalte persoane care treceau prin fata ei.Deodata,se aude o melodie dintr-o masina parcata aproape.Erau niste versuri cunoscute..Atrasa de intensitatea lor,intoarce capul spre masina si il vede...Era "el"...acel el de care ii era atat de dor..Acel el din acea vara...singura vara in care simtise ca putea renunta la toata lumea doar ca sa fie fericita.Probabil acele luni erau singurele luni care i-au definit semnificatia cuvantului"dragoste"..Ce a urmat dupa a insemnat doar dezamagire,dor,amintire.

Ascultand de vocea care ii spunea ca nu merita nici macar sa il priveasca,isi intoarce din nou privirea..si pleaca..Tragand de plase,se indreapta cu pasi grabiti catre mama care,fericita ca a ajuns la finalul listei,o ajuta si se urca in taxi.


Dar...totusi..il vazuse..si o privise ca acum ceva timp..Din pacate,niciodata nu va stii cu cata greutate si-a stapanit dorinta de a nu il striga si de a nu il imbratisa...

Ganduri de final

Am ajuns la final..ultimul examen,insa nu si ultimele emotii.Chiar daca am asteptat atat de mult sa scap de tot,sa stiu ca nu trebuie sa ma trezesc dimineata si sa imi planific ce trebuie sa repet,nu sunt incantata de ceea ce gandesc acum.Ma asteptam sa fiu altfel..mult mai fericita.Dar poate am sa imi schimb duminica starea.
In orice caz,una dintre cauze e si faptul ca s-au adunat destule pentru perioada asta..Prea multe intr-un timp relativ scurt..
Nu stiu sincer ce am..parca sunt pe alta lume..acum sunt vesela,acum ma intristez..offff..am obosit sa ma tot gandesc la ce va fi maine,poimaine..sau peste o luna..Cred ca am nevoie de o pauza..
O zi,doua doar eu cu mine..dar parca si asta pare greu de realizat...Sau am nevoie de o imbratisare sau de un simplu zambet care sa imi dea curaj...
Se pare ca am trecut de la un subiect la altul..de la o stare la alta..de la oboseala la realizarea faptului ca imi e dor..prea mult dor..

Mai mult de jumatate...

Da...in mod oficial,mai am un singur examen.Cum a mers?Destul bine,tinand cont de faptul ca istoria nu a fost pe placul meu prea mult.Inca putin si I'll be free!!!
Nu stiu cat de pregatita am fost pentru saptamana asta,dar cu siguranta sunt pentru ziua de duminica cand am sa vad rezultatele.Daca voi plange sau nu,ramane de vazut..
Ieri a fost ziua in care am simtit ca m-am eliberat de o mare povara..in timp ce stropii de ploaie calda cadeau,eu eram afara..impreuna cu o prietena foarte draga si..ce credeti?am simtit amandoua nevoia sa dam foc acelor foi care ne-au"maltratat"un an intreg:istorie,istorie si iar istorie..Era o dorinta pe care am indeplinit-o..si asta cantand in ploaie...e prea bine cand te simti liber!So listen...

1/3

   Iata-ma "scapata" de un examen din trei...as vrea sa zic ca totul a fost numai lapte si miere,dar,din pacate,trebuie sa marturisesc ca a fost unul din momentele in care a trebuit sa apelez la improvizatii.Ma simteam eu insami un personaj dintr-o comedie contemporana.Scuza sau nu,chiar a fost una dintre operele care nu mi-au placut sub nicio forma,dar acum asta e.
   Daca ieri m-am simtit personaj de comedie,maine probabil am sa rescriu istoria lumii,pentru ca alta varianta nu am:))Important e ca nu vreau sa ma mai stresez si sa incerc sa gandesc pozitiv.Oricum,trebuie sa ma conving pe mine ca sunt in stare sa trec de etapa asta.Ce ma asteapta va fi o rasplata pe masura:Sibiul de care sunt indragostita sau Bucurestiul de care sper sa ma indragostesc..

  Trecutul va ramane trecut,prezentul nu il mai pot schimba,iar viitorul e in mainile mele

  ..

26 iunie 2011..

Acum ceva timp ma uitam in calendar si imi imaginam cum va fi ziua de azi.Cate emotii,cate sentimente si cate ganduri isi vor face loc in mintea mea..Dar,mai presus de tot,pe vremea aia stiam ca nu voi fi singura.Ca vor fi langa mine persoane care imi vor zice "va fi bine!!!"...dar iata ca timpul mi-a mai jucat o festa.Sunt eu,inconjurata de zeci de foi care ma enerveaza la maxim,mai sunt"ele" la firul celalalt al telefonului carora le spun acelasi cuvinte pe care eu mi-as dori sa le aud si mai e sentimentul care imi face mainile sa imi transpire in cel mai aiurea mod..
Nu stiu ce voi face maine la ora asta,dar stiu ca ziua de azi pare nesfarsita..stiu ca risc sa clachez fara sa tin cont de nimic.In mod ciudat,se pare ca lupta mea cu timpul a cam luat sfarsit.Din pacate,nu am avut cand sa mai scriu pe blog,dar promit ca toate gandurile acumulate de-a lungul acestei "superbe"perioade din viata mea,le voi transpune in cateva postari....
Maine..alte cuvinte....sper eu ca vor fi de bine...

Colectionarul de..."zambete"

Niciodata nu am mai simtit nevoia asta de a scrie,de a-mi exprima toata furia,dezamagirea si regretul ca am avut incredere in cine nu merita.
De multe ori am judecat tacerea fara motiv a celor prea slabi sa isi manifeste sentimentele,tacerea celor care nu au curajul sa isi recunoasca vina si incearca cu orice pret sa iti evite privirea atunci cand totul parca urla in ei.
Acum scriu despre tine..cel care afectat de "rugina anumitor ganduri"a renuntat sa imi zambeasca cum o facea altadata si a ales sa se indeparteze nu pas cu pas cum era normal,ci brusc..probabil crezand ca nu va durea.Dar te-ai inselat...specific"voua"..Si e pacat..e pacat de inceputul si sfarsitul"povestii"noastre,de toata increderea..dar cel mai pacat e de tine.Eu voi fi bine..dar tu nu.Nu pana in momentul in care  vei invata ca sentimentele care alcatuiesc acea muzica a sufletului nu se danseaza in pasi de hip-hop..ci pur si simplu se simte.
Sper doar ca atunci cand vei avea parte de acel nou inceput pe care il astepti sa fii altul....sa fii tu..cel cu care am facut candva un"schimb de incredere"..

Zapada sa fie uitare...

Ador zapada...de cele mai multe ori,fulgii de nea sunt un prilej de bucurie pentru mine.Ma indeamna la visare,gandurile imi zburda aiurea spre tinutul alb..dar azi nu a fost asa.Nu vreau sa le dau dreptate celor care zic ca de fiecare data cand scriu pe blog inseamna ca sunt trista.Dar azi imi doresc sa imi fie stearsa memoria,sa fie zapada uitarea de care am atata nevoie..sau,pur si simplu,sa fie el aici.Cateodata,nu realizez cat timp a trecut...si nu inteleg de ce.Inca incerc sa gasesc un raspuns la intrebarea"de ce asa?"..bineinteles,asta ar fi una dintre multele intrebari.Sunt sigura ca daca as gasi un raspuns,s-ar schimba intrebarea..ca de obicei..
Imi apare in minte decat o imagine..imaginea aia care putea sa schimbe tot.Dar nu a fost sa fie.Vina a fost doar a mea ca am crezut in cuvintele lui care au fost doar de moment..in promisiunea ca nimic nu se va schimba..

Hapiness is all around

Toti visam la fericire si majoritatea incercam sa o atingem prin cele mai nepotrivite cai..e atat de simplu sa ranesti un om si atat de dificil sa il faci fericit.

E greu sa definesti acest sentiment…in mintea fiecaruia,cuvintele cele mai potrivite pentru a explica adevarata fericire sunt starea de euforie,de desprindere de tot ce inseamna negativ si dorinta de a pluti deasupra tuturor.

Insa,eu merg  pe premisa ca fericirea consta in cele mai simple lucuri.O fericire de durata inseamna sa profiti de absolut fiecare lucru marunt si,pur si simplu,sa traiesti clipa.Ar putea sa sune absurd.Ori e fericire de durata ori e ceva,un sentiment,doar de moment?

Ce ramane dupa e ceea ce noi numim”fericire”…fericirea ca ai putut sa te bucuri…

De obicei,suntem tentanti sa credem ca o cale care presupune mai multe riscuri e cea care ne face sa ajungem la o stare de euforie..de ce sa nu incercam sa o cautam in ceea ce e cel mai aproape de noi?Spre exemplu,sa incercam sa ne canalizam un minim de energie pentru a multumi pe cineva?Sau,intr-o zi,sa impartim zambete si sa regasim in ceilalti multumirea.Nu ar fi un inceput al unei stari de fericire?

Ar fi o cale mai buna sa ajungem in acel punct…acest drum spre fericire trebuie sa fie construit din momente de fericire..chiar daca drumul e plin de noroi si piedici,sa ai in fata,in spate,in stanga si in dreapta ,persoane care au incredere in tine..noroiul se usuca de la caldura iubirii lor si piedicile nu mai conteaza daca mainile lor se intind pentru a te sustine.Fericirea nu trebuie sa ne-o cladim singuri...

Trebuie sa privim totul ca pe un pariu.Punem la bataie zambete,fapte bune,sfaturi si tot ceea ce ne leaga de cei dragi.Cu siguranta,cel care va zambi cel mai mult,care va avea mereu o vorba buna pentru ceilalti,va fi cel castigator.Pentru ca i se va intoarce multumirea din inima lor…si va fi fericit.

Incet,incet ajungem la fericire…totusi,cu cat esti mai sus,cu atat riscul de a cadea e mai mare..insa,asta e alta poveste.So…don’t worry..be happy,smile and care lessJ

Importanta fara sens

Uneori se intampla anumite lucuri marunte care,de fapt,reprezinta mari adevaruri.Fara sa ne dam seama,toti suntem supusi unor teste.Ce doare cel mai tare e faptul ca persoanele la care nu te astepti nicicand si pentru care esti dispus sa bagi mana in foc,pica testul.Din pacate,zilele astea multe persoane din viata mea,au facut acelasi lucru..au picat.

Cum e perioada sesiunii,vreau sa merg pe ideea ca e doar o restanta si vor recupera.Dar acum am o stare de indiferenta si de detasare cum nu am mai avut de mult.Si ma simt perfect..iar atunci cand nu ma voi mai simti asa,voi avea grija sa stiu doar eu asta.

Nu regret nimic din ce am facut…ma simt in stare sa trec peste absolut orice si capabila sa ma concentrez pe lucrurile cu adevarat importante din viata mea.

Sa fie asta doar ceva aparent?Sa fie ceva perfect de imperfect?....E doar un nou inceput..o noua”eu”…o “eu”mai puternica,o “eu”mai indiferenta cu cine nu merita si mult mai intelegatoare si mult mai apropiata cu cei care au fost aici de absolut fiecare data…fara nicio o exceptie.

Celor pentru care insemn ceva,dar care au o restanta,le doresc multa bafta….pentru ca daca vor cu adevarat,eu voi fi aceasi de pana acum…asta tine doar de ei..

Schimb de incredere

E de necrezut cum persoanele la care te astepti cel mai putin,gasesc mereu cuvintele potrivite pentru a te face sa zambesti si sa te simti in stare sa mergi mai departe.
Eu am norocul sa dau peste astfel de oameni...tot ce pot face e sa le spun un sincer "multumesc".Si acum vreau sa scriu despre cineva care e un fel de"exceptie"de la regula.Spre deosebire de altii,el e omul cu care poti vorbi despre oricine si care simte multe...dar ascunde la fel de multe pentru a nu avea de suferit.El mi-a vorbit intr-o seara despre bonsai.Un "mini-pomulet"daca ii pot spune asa..un arbore care e crescut in ghiveci.E o planta extraordinar de frumoasa,dar cum orice lucru frumos e greu de intretinut si planta in cauza are nevoie de ingrijire speciala.Iar acest prieten al meu cu care am facut"schimbul de incredere"mi-a zis in urmatorul fel: "daca reusesc sa il tin in viata ..dar sa am numai eu grija de el..ma pot numi un om tare".Suna a provocare,nu?
Sincer,daca nu as avea atatea pe cap in momentul asta,as accepta provocarea.In fine,mie mi-a dat de gandit ce mi-a zis el.Poate parea absurd,dar daca gandesti in profunzime,nu e.Cine vorbeste de lucruri vazute in profunzime?Cica eu..proasta gluma.

Inchei seara asta printr-un zambet larg ca pot spune ca am de ce...si multumindu-le din nou "lor"...

Sentimente pentru o zi

Bring me to life!

Eu ador iarna...de multe ori,am zis ca cea mai mare dorinta a mea ar fi sa fie iarna jumatate din an.Doar ca in dimineata asta,m-am trezit cu soarele batand in fereastra si dintr-o data,razele lui mi-au schitat un zambet demult uitat.Aveam nevoie de impulsul asta ca sa realizez ca ceea ce ma asteapta nu e usor,dar am sa reusesc!Si intr-un mod absolut ciudat,starea asta prea geniala o am datorita acestui timp superb.Vine primavara...frigul de altadata mi-a inghetat sentimentele.Se zice ca primavara readuce totul la viata..insa acum va face o exceptie.Dar si daca nu va fi asa,am sa le las sa se topeasca si sa dispara.
Soarele aduce inceputul ala de care am atata nevoie,iar atunci cand ploaia ii va lua locul,am sa ma bucur.De ce?Pentru ca picaturile de ploaie spala tot...apoi totul revine la normal..acel normal de care imi e dor!
Deci,nu stiu cum...dar azi realizez ca timpul e de partea mea!

Doar un dor ce doare..

Azi tot ce am simtit a fost un dor ingrozitor.Am vrut sa fiu doar eu cu mine si sa imi potolesc acest dor nejustificat  cu amintirile care navalisera in mintea mea.Amintiri care parca imi sechestrase gandurile si eu nu le puteam elibera ,nu le puteam lasa sa zboare spre nicaieri.Doream sa le las sa ajunga acolo,dar imaginea lui le tinea blocate in trecut.De fiecare data cand mi se face dor,ma intorc in acel moment in care totul parea rupt dintr-o poveste fara inceput...si care,din pacate,avea sa sfarseasca mult prea repede.Tot de fiecare data cand simt ca m-am desprins de acel trecut in care el e mult prea prezent,se intampla ceva,iar totul in mintea mea se invaluieste intr-o ceata prea densa.
Imi doresc sa fiu imuna la acel"el"..sa nu ii mai dau sansa sa ma ridice dupa ce ma "ajuta"sa cad..sa nu il mai las sa imi viziteze sufletul de fiecare data cand am nevoie sa faca asta.
Iar rana pe care mi-a facut-o vreau sa fie ca cea a diabeticilor..sa ramana deschisa mult timp.Si sa nu se vindece la primul lui gest frumos care va fi un adevarat medicament.
Timpul sa fie singura solutie care sa ma ajute sa scap de acest dor..

Un adevar

  In seara asta,am gasit ceva ce mi-a atras atentie,pentru ca intr-o oarecare masura spune ceva despre mine.Cu toate ca,cel mai probabil,fiecare dintre voi,fetelor,a simtit exact acelasi lucru la un moment dat..

       "She thinks about you non-stop and you're all she talks about.When she talks to you she always has that bright smile and truly looks happy.With one hug you make her melt and always leave her with butterflies and at the same time,when she's upset your usually the reason.But she refuses to see any flaws in you.And no matter how many people try to tell her different,she believes your perfect for her and worth every second of the wait,and she's too scared to tell you any of this because she doesn't want to mess anything up.And doesn't want to end up hurt,once more..."

Intre aparenta si esenta

Niciodata nu am inteles de ce oamenii simt nevoia sa vada dincolo de aparente.De ce sunt considerate aparentele un lucru rau?Oare nu ar fi mai usor pentru fiecare sa incercam sa luam lucrurile ca atare?Sa patrundem in esenta lor treptat,nu sa dorim sa facem asta de la inceput?Poate dau dovada de lasitate atunci cand vreau sa ma rezum la aparente fiindu-mi frica de esenta,esenta care poate reprezenta un adevar,o realitate mult mai dura.Dar nu..nu sunt nici lasa,nici superficiala.Tot ce vreau e un ritm mai lent de procesare a lucrurilor.Sa fiu lasata sa ma obisnuiesc cu trecerea de la cald la rece,de la rau la ceva mai rau,de la o etapa la alta etapa.
La un moment dat,credeam ca sunt superficiala,deoarece judecam absolut tot dupa aparente.Si am vrut sa "vad dincolo de ele".Tot ce am reusit a fost sa ma lovesc de un zid.Un zid atat de rece incat tot ce avea inteles se naruise.Si atunci am inteles...incepand din clipa aia,imi promiteam ca nu voi mai cauta esenta decat in lucrurile cu adevarat importante.Restul,pentru mine,se baza pe imagine...Si acelasi lucru il aplic si in cazul persoanelor.
Doar asa,prin incapatanarea asta,ma pot apara de realitate care e atat de "artificiala"...totul se intampla intr-un mod ironic si absurd..

The next chapter

2011..Cam tarziu sa scriu despre venirea unui alt inceput..dar cica niciodata nu-i prea tarziu.A mai trecut un an din vietile noastre,un an in care am ras si am plans,am pierdut si am castigat,am invatat ca tot timpul va exista o alta fraza dupa un"nu mai pot".

Eu vreau sa fie un capitol frumos din viata mea...care sa aiba un final mai bun decat capitolul anterior...

Deci,bine ai venit 2011!!