Cand "nimic"nu mai e suficient

In urma cu ceva timp,ii era de ajuns doar sa ii zambeasca,iar el sa ii intoarca zambetul.Ii era atat de dor incat nimic altceva in afara de el nu mai conta.O durea sa treaca unul pe langa altul si sa vada cat de fericit e cu noua lui viata.

Acum,lucrurile s-au schimbat...

Ultima data cand a pierdut o noapte plangand din cauza celui care i-a obisnuit sufletul cu dezamagiri,si-a jurat ca o sa il faca sa sufere.Nu ii dorea raul,insa nici binele.

Voia sa ii arate ca daca ea isi doreste el se intoarce fara sa tina cont de cea pe care se presupunea ca o iubeste.Si a reusit..

Zambetul lui,cuvintele cu subinteles,atingerile care altadata o faceau sa tremure...nu mai erau suficiente.Ceea ce insemna "el"nu o putea face sa uite,sa isi imagineze ca totul e perfect si ca poate sa renunte la orice in afara el.

Stie ca o asteapta ceva mult mai bun,iar umbra trecutului nu o va mai urmari.

Daca ar fi sa se intoarca in timp,nu ar schimba nimic..pentru ca singurul lucru bun pe care l-a realizat cu ajutorul lui a fost faptul ca a devenit o persoana puternica,o persoana care va vrea mereu mai mult decat ceea ce altora li se pare "suficient"..

So,for the moment..Goodbye,love!!!