miercuri, 29 decembrie 2010

Nervi de sfarsit de an..

  Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa va treziti nervosi.Sa va dati jos din pat si sa simtiti ca aerul e prea greu si ca o singura persoana intr-o camera e deja prea mult.
  Eu,una,am patit asta astazi.Trecand peste faptul ca am adormit la 3 dimineata,m-am trezit la ora 10:30 si m-am simtit atat de odihnita ca si cum as fi dormit zile intregi."Odihna"mi se tragea de la starea de nervi pe care o aveam.M-am uitat in oglinda si am vazut un chip care nu era in stare sa zambeasca.Realizam ca inclusiv expresia fetei mele ma enerva.Multi zic:"are probleme fata"...nu stiu daca asta conteaza pentru mine prea mult.Tot ce stiu e ca am o zi in care am "nervii nervosi"..Am deschis laptop-ul,crezand ca asta ma va ajuta,dar am constatat ca a fost cea mai proasta decizie.Am sfarsit prin a avea o dorinta necontrolabila de a lua ceva si de a-l sparge.Nu stiu daca ideea era sa lovesc computerul sau mai degraba persoana cu care incercam sa discut.
  Sper doar sa inchei ziua asta cu o portie zdravana de ras,pentru ca diseara am programata o iesire cu fetele..singurul medicament cand mintea imi explodeaza,cand gandurile sunt prea risipite..

marți, 28 decembrie 2010

Un nou inceput in 4 zile..

  28 decembrie...putin timp si se mai incheie un an din viata mea..un an in care am impartasit zambete,lacrimi,stari de furie si de euforie cu cei care mi-au fost alaturi si care m-au inteles..care m-au imbratisat cand am simtit ca nu mai pot si m-au prins de mana cand ma indreptam spre o destinatie gresita...a mai trecut un an in care am invatat ca nu am voie sa zic"nu mai pot"..un an in care am realizat ca,in ciuda aparentelor,sunt norocoasa..am alaturi de mine persoane speciale...am invatat ca fiecare om merita o a doua sansa..dar atunci cand faci asta,cand dai o alta sansa,trebuie sa fii un pic mai"altfel"decat ai fost la inceput..pentru ca cine te-a dezamagit o data o va face din nou..tu trebuie sa ierti..dar sa nu uiti...in asta consta acel"altfel"de care am zis..
  Fiecare probabil are ganduri pentru 2011..eu ,una,imi doresc sa ma trezesc intr-o dimineata de august,sa ma imbrac,sa ma duc pe plaja si sa zic"din nou la rasarit...studenta in mod oficial,cu vacanta la mare pe sfarsite si plina de  ganduri de viitor"...Mai astept ziua in care am sa ma urc in autocar sa plec la Sibiu..sa cobor..sa ma uit in jur,sa zambesc chipurilor straine asteptand sa imi intoarca zambetul..cu alte cuvinte..sa fiu acolo..in acel loc care imi va deveni o a doua casa..
  Astept inceputul..un nou inceput care trebuie sa fie mai bun..
   Nu vreau sa uit nimic din ce a fost in 2010...absolut nimic..sunt constienta ca am nevoie de oamenii de acum..multa nevoie..imi va fi dor de 2010..imi va fi dor de ultimul an de liceu,imi va fi dor de lunile mai,iulie,noiembrie si decembrie..au fost cele mai frumoase lunii ale anului..chiar daca am varsat lacrimi datorita lor,fac parte din viata mea...
   Spre final de an,vreau sa le multumesc tuturor pentru fiecare moment in care mi-au aratat ca sunt aici,langa mine..vreau sa stie cat de mult ii iubesc si ca datorita lor m-am ridicat de atatea ori..
             Pentru voi...

Despre mine..despre ei..

Cred ca fiecare are momente cand doar prin scris se poate descarca..eu acum nu am..dar am stat si mi-am amintit de un astfel de moment..Intr-o dimineata,m-am trezit parca singura,pierduta in lumea asta absurda..asa o vedeam atunci.Am vrut sa ma dau jos din pat,dar tot ce am reusit a fost sa imi iau laptop-ul si sa scriu..Am scris,am scris...iar dintr-o data m-am oprit.Atunci am realizat ca intreaga pagina era despre o persoana..o singura persoana..un"EL"important in viata mea..eram dezamagita de multe lucruri,dar lipsa lui durea cel mai tare..A doua zi am continuat sa scriu..subiectul nu a mai fost acelasi.A fost despre cei care sunt langa mine atunci cand am nevoie..Ei sunt cei care ma ajuta sa imi schitez un zambet atunci cand lacrimile il sterg...
In fine..imi dau seama ca fara "ei"si fara un anumit "el",realitatea doare..stiu ca or sa fie momente cand am sa fiu singura..dar pana atunci de ce sa nu ma bucur de prezenta lor?
Despre mine vorbesc atunci cand vorbesc despre cei din jurul meu..probabil asta e cea mai sincera modalitate de a ma descrie...