Ganduri de septembrie..

Inconjurata doar de sunetul linistitor al muzicii ,priveste pe geam cautand parca ceva din ce era “ieri”.

Ii era dor..ii era dor de “ieri”fara sa stie cand sa fixeze acea zi in calendar.Ii era dor de persoanele care spuneau ca vor fi acolo indiferent de ce va fi,ii era dor sa se simta in siguranta,ii era frica pentru ca stia ca avusese dreptate atunci cand spunea ca o sa vina ziua cand o sa ramana singura si lumea nu o sa stea in loc pentru durerea ei.

Se bucura ca persoana la care tinea cel mai mult si cu care impartise si bune si rele,lacrimi si zambete era fericita,in sfarsit. Nu voia sa ii umbreasca acea stare cu gandurile si temerile ei.

Stia ca trebuie sa se prefaca si sa zambeasca..erau altii care aveau probleme mult mai serioase decat ale ei..

Din starea in care intrase o putea scoate o singura persoana..din pacate,stia ca nu va face nimic persoana respectiva sa o ajute,pentru ca nu se putea ajuta nici macar pe el.

Mai mult de atat,luna septembrie ii aducea atatea amintiri incat se simtea sufocata..

Atunci cand muzica s-a oprit ,si-a dat seama ca trebuie sa iasa din starea de reverie in care intrase pentru ca avea de atins un scop.Mai intai de toate,trebuia sa isi razbune fiecare sentiment investit si  calcat in picioare de oamenii de care fusese la un moment dat dependenta,sa il faca pe “el”sa simta macar pe sfert durerea pe care ea o tinuse ascunsa atata timp pentru ca oricum il va durea al dracului de tare si...sa plece…Sa ii lasa pe ceilalti cu gandurile lor si sa isi vada de drum..Dar acum era vulnerabila..avea nevoie de afectiune ca de un drog..voia doar sa fie imbratisata si sa ii spuna cineva”va fi bine”…

Maine se va simti din nou in stare sa fie ca ieri..maine va fi bine..azi..e doar azi..J