De ce trebuie sa ma simt singura, chiar daca sunt inconjurata de atatea persoane? De ce nimic nu imi poate umple golul pe care il simt si care, pe zi ce trece, absoarbe tot mai mult din tot ce am bun..sau mai bine zis, aveam.. candva puteam zambi indiferent daca nu era totul cum trebuia sa fie..acum, am nevoie de prea mult exercitiu sa pot zambi “natural”..si cel mai grav e ca stiu cauza.. ai distrus tot ce era bun in mine, ai distrus orice speranta. 

De fapt ai distrus tot ce candva ai reusit sa cladesti..e ca si cum ai distruge o constructie dupa ce te-ai chinuit sa o ridici pe un loc abrupt si fara pic de viata.. exact asta ai facut tu. 

Si doare mai mult decat vreodata mi-as fii putut imagina.. e acel tip de durere care pur si simplu nu trece…orice as face, esti prezent in fiecare secunda, in fiecare gest..in normalul meu.. de fapt, normalul meu erai tu..si acum sunt debusolata.. orice as face, fac degeaba si fara nici o directie.. 

Ce e cel mai trist din “povestea” noastra e ca ai reusit sa ma distrugi acum..inainte de  “prima zapada” stiind ce inseamna acest lucru pt mine..iar pentru asta, indiferent de ceea ce va urma, nu am sa te pot ierta. Niciodata…

Te urasc..te urasc pentru fiecare clipa in care ma gandesc la tine, te urasc pentru fiecare mesaj fara raspuns, te urasc pentru fiecare lacrima care curge din cauza ta, pentru golul pe care nu il pot umple, pentru tot ce nu am, pentru fiecare zambet pe care il schitez..pentru tot..!!!  Si cand ai sa citesti asta, ai sa stii ca e pentru tine..si ai sa mai stii ca mi-e dor si vreau din tot sufletul sa dispari din peisajul meu, ca nu mai vreau sa fii langa mine doar in mintea mea.. Fii fericit de doua ori, o data pentru tine, o data pentru mine..ai grija de tine pentru ca eu nu mai pot avea, lupta ca si cum eu as face-o si fii puternic. Eu nu mai pot face asta pentru tine!
......F.B

13 septembrie..

Astazi imi doresc putere. .
Putere sa trec peste tot, putere sa aduc zambete pe fetele persoanelor dragi, putere sa le imbunatatesc existenta, putere sa ii ridic de jos si sa ii incurajez. Dar de unde sa iau puterea asta cand nimic nu e cum ar trebui sa fie? Cineva imi spunea ca sunt puternica, dar nu e asa.. nu sunt..
Azi ma simt la pamant cum nu am mai fost de foarte mult timp..ma simt obosita. Parca sunt inconjurata doar de nevoi si nu am nici o sansa sa le depasesc. Sunt intr-o cursa contratimp si nu pot sa ajung acolo unde vreau. E ca si cum as fii pe niste scari rulante si in loc sa urc, cobor.
Daca as putea, as lasa totul in urma si as pleca in cautarea unui viitor mai bun, dar nici macar certitudinea ca undeva, e ceva bun si pentru mine nu am..
Azi..sunt doar eu cu mine..ca si ieri si, probabil, ca si maine..daca erai aici, tot ce voiam era sa ma iei in brate si sa uit de tot(..strange-ma sa uit de mine la pieptul tau...)..

...si melodia starii mele..

Mai mult decat oricand..

...sunt egoista. Pentru ca te vreau. Te vreau astazi, te-am vrut ieri si te vreau mult timp de acum inainte.

 Chiar daca au fost momente cand voiam sa te scot din viata mea,  legatura dintre noi a fost in mod cert prea puternica si ai reaparut, dupa multe clipe de tacere.
Dar, in acelasi timp, legatura asta ma sugruma. Nu stiu unde vom ajunge, ce se va intampla cu noi si unde voi gasi puterea de a te pastra langa mine. Stii destul de bine ca la capitolul "rabdare" stau tare prost, deci nu vreau sa ma mai gandesc ca timpul trece si le va rezolva. NU !
 
Nu mai vreau sa lasam timpul sa ne rezolve problemele, vreau sa vii, sa ma iei in brate si sa gasim noi rezolvarile. Cum spuneam candva, fara planuri..

Doar vino..

Mi-e frica de timp, pentru prima data. Mi-e frica sa nu ne faca rau, sa nu ne indeparteze.. mi-e frica de un posibil "el" , mi-e frica de o viitoare "ea" care ar putea sa apara in viata ta si sa fie aproape de tine.
 Mi-e frica sa nu te uit, mi-e frica de praful asta de toamna care se asaza peste tot, de vantul care candva nu te va mai face sa iti amintesti de mine..dar mai am o speranta..poate anul asta avem noroc..:)

Nothing else matters

Zilele astea am aflat ce inseamna, cu adevarat, sa simti ca cineva ti-a luat sufletul. Am simtit cum e sa nu iti gasesti locul, sa te bruieze fiecare vorba din jur, dar sa nu o poti deslusi, sa te doara totul si, totusi, sa nu ai nici o rana vizibila.
Nu credeam ca poate cineva sa ma faca sa simt atatea lucuri diametral opuse, sa ma faca sa zambesc ca apoi sa fie nevoit sa imi stearga lacrimile ce curg siroaie.
Dar s-a terminat...si nu iti promit decat un singur lucru: ai trecut prin viata mea cu un scop, m-ai invatat cateva lucruri care mi s-au intiparit in minte si inima.Unul dintre aceste lucruri e ca merit mult mai mult si, poate, fara sa vreau, candva am sa te fac sa platesti. Pentru tot...
Schimband subiectul, ieri mi s-a intamplat un lucru pe cat de dragalas pe atat de simplu.Eram in parc cu doua prietene si pe langa noi se perinda un prichindel de vreo 2-3 anisori cu bicicleta.Nimic neobisnuit, tinand cont ca eu sunt innebunita dupa copii.Doar ca tristetea mea era atat de vizibila si apasatoare ieri incat nu eram atenta la fiecare gest al sau. La un moment dat, pustiul vine la mine si intinde manuta, unde tinea ceva strans, strans. Imi zambeste si pune la mine in mana niste seminte..
Gestul ar putea sa fie catalogat drept nesemnificativ, insa mie a reusit sa imi fure un zambet larg, faptul ca a venit fix la mine, iar cele 2 prietene incearcau sa vorbeasca cu el. Parca a simtit ca una dintre cele 3 fete are nevoie sa zambeasca sincer si pentru un lucru simplu.

Si uite cum se face ca viata imi arata ca trebuie sa zambesc, sa ma gandesc la ce e bine pentru mine si chiar daca unele persoane decid sa iasa din viata mea, sa nu imi para rau...

“Vreau sa scriu, dar simt ca daca fac asta o sa il ingrop..”

Da, cam asa as defini starea pe care o am acum. M-am retras, din nou, in coltul meu, te-am lasat pe tine in lumea ta si mi-am promis pentru a nu stiu cata oara ca nu te mai las sa ma mai ranesti ca apoi sa fii singurul care ma poate vindeca..

Daca imi spunea cineva acum ceva timp ca timpul ne schimba, va schimba, probabil nu credeam. Dar asa e.. Cele mai mari asteptari ale mele veneau de la doua persoane..amandoua m-au dezamagit, au decis ca e mai bine ca viitorul sa fie altfel decat ceea ce schitasem candva.

 Cine sunt persoanele respective?  Persoanele in care am avut cea mai mare incredere, fix cei care mi-au promis ca vor fi aici mereu. EA, care a lasat distanta sa ne devina cel mai mare dusman si EL care e prea las sa aleaga o cale mai grea..

M-ati dezamagit si daca era necesar sa fiu dezamagita de cineva nu trebuia sa fiti voi cei care sa imi arate ca asteptarile mari nu trebuie sa vina de la oameni mici! Oamenii se “maturizeaza”, asta nu e o noutate..dar  a te maturiza nu inseamna a deveni mai egoist.

Am  inceput postarea prin definirea starii pe care o am, care zace in mine de cateva zile…si mi-am asumat riscul asta, sa ingrop in cuvinte tot ce simt, gandurile si tristetea, amintirile si visele in legatura cu ce putea fi..in legatura cu voi..

                

Come back...

Aceeasi stare, acelasi dor..alte ganduri.

Nu stiam sigur daca sa scriu sau nu, dar am citit ceva in seara asta despre faptul ca trebuie sa le arati celorlalti ce simti pentru ca niciodata nu stii ce se poate intampla.   Mi-am amintit inca o data de un suflet drag care s-a dus mult prea repede si caruia nu i s-a spus mai mult cat de important era pentru cei din jurul lui.

Tocmai d-asta am hotarat sa scriu..sa incerc sa te fac sa reactionezi si sa revii la “vechea ta forma”.Sa ma iei de mana si sa imi spui de ce te-ai indepartat, sa ma lasi din nou sa iti fiu aproape atunci cand totul se darama in jurul tau.

Esti sau,mai bine-zis,erai persoana care ma intelegea cel mai bine pentru ca semanam atat de tare incat cuvintele nu isi avea rostul.Te priveam si stiam deja ce gandeai,iar lucrul asta era reciproc.

Ti-am citit blogul,ultima postare..si ar fi trebuit sa inchid inclusiv pagina asta.Dar nu,pentru ca sper din tot sufletul sa nu fiu eu protagonista..

Ce ar trebui tu sa stii acum?Imi lipsesti..atat de mult incat uneori as striga la tine pana ai reactiona,ar fi bine sa nu te mai feresti sa ai incredere in ceilalti pentru simplul fapt ca unii te-au dezamagit..si sa nu uiti ca sunt aici..orice ar fi,oricand..

Si da..vreau sa cred ca locul pe care l-ai ocupat pana acum in sufletul meu nu va ramane gol..

                                                                                                                                           “pentru Paddy”

Spring is here!

Daca am invatat ceva zilele astea e ca niciodata nu stii la ce sa te astepti de la ceilalti.

Fie ca iti sunt prieteni,colegi sau simple cunostinte,tot te vor dezamagi la un moment dat.Diferenta o vor face chiar definitiile “prieteni “/”cunostinte”.De obicei,cei care tin la tine cu adevarat vor incerca sa schimbe lucrurile care te-au ranit,iar ceilalti..raman la stadiul in care nimic nu mai poate fi reparat.

Ideea e alta:de ce sa repari ceva, cand poti sa previi?Tocmai de asta, o schimbare e bine venita acum.

Mi s-a demonstrat ca cel mai bine e sa te detasezi si sa te gandesti ,in mare parte,doar la tine.Spun in “mare parte” pentru exista si exceptii.

Ce simt acum? Mi-e dor de anumite persoane, pe altele incerc sa mi le scot din suflet cat mai repede ca sa nu se adanceasca ranile si ma bucur de prezenta celor care      mi-au inseninat saptamana.

Stiu ca totul se intampla cu un motiv si ,de fiecare data,un rau se transforma in bine..asa ca primavara pentru mine reprezinta un nou inceput, de data asta, in adevaratul sens al cuvantului..

Welcome,my spring..

Hai sa "vrem"..

Vreau sa cred ca o sa treaca si asta cum au trecut si celelalte..vreau sa ma trezesc si sa realizez ca totul a fost doar un vis urat….dar probabil raman la stadiul de “a vrea”.Dar nu vreau sa zic nimic despre ce simt eu acum.

Azi mi s-a zis ca sunt puternica..inclusiv asta vreau sa cred,chiar daca stiu ca nu e asa.

Mi s-a mai spus ca sunt previzibila.Cat de previzibil poate fi cineva care te lasa sa crezi ce vrei?Daca ma comport ca oricine altcineva,nu inseamna ca sunt previzibila.Nici pe departe..dar repet..fiecare crede ce vrea.Am invatat ca orice ai face,tot te vor judeca si eticheta.

Mai bine sa se insele ei decat sa suferi tu..Da,renunta la tristete..bucura-te de cele mai mici si simple lucruri atunci cand nu ai parte de altceva.Zambeste amintindu-ti de zilele frumoase,nu  suferi gandindu-te la ce o sa fie..renunta la planuri,dar construieste vise..

Cauta si tu puterea pe care o vezi in mine, repeta-ti ca poti pana cand te ridici..

Eu vreau sa vrei si tu..

…pentru F…

“Ai grija ce iti doresti!!”

..da,asta imi zic de cand am ajuns acasa.

Mi-am dorit zapada si acum am impresia ca traiesc in Alaska.Niciodata nu am vazut atat de mult alb in jurul meu,parca viata incearca sa imi dovedeasca  ceva!

Ziceam ceva de dorintele pe care trebuie sa le rostesti cu multa grija.

In afara de zapada, mi-am dorit sa te uit...Da,se pare ca mi s-a indeplinit si dorinta asta,dar nu am starea pe care credeam ca o voi avea.

Acum ma scoate din sarite sa vad cum incerci sa imi atragi atentia,cum nu esti in stare sa recunosti ca iti e dor..poate ca ma insel,dar ar trebui sa imi arati ca nu iti pasa de mine..Ar fi mai simplu asa..singur ai decis acest final!!!In fine..tu stii ce simti si, mai ales, pentru cine simti!

Altceva m-a mai surprins zilele astea!Am realizat ca multi sunt cei care sustin  ca ma cunosc,insa prea putini stiu cine sunt!

Cum naiba sa mergi pe ideea ca eu nu imi dau seama de nimic,insa sa imi zici de fiecare data:”te cunosc atat de bine!”

Asa ca aviz amatorilor:daca ma prefac ca nu observ nu inseamna ca asa si e!Pur si simplu,imi e mai usor sa trec cu vederea peste anumite lucruri decat sa le iau in calcul si sa incerc sa le rezolv!Am renuntat sa imi complic viata facand asa ceva..aaa,si incercand sa vorbesc despre iertare si uitare..sunt doua lucruri total diferite!

Nu stiu ce mi-a venit sa scriu ce am scris si probabil exista riscul sa mi se spuna iar cat de imatura sunt!Dar etichetarea e asa simplu de facut..incat nimic nu mai conteaza…

Have a nice day!

Bad day

Oboseala..e tot ce simt..

Ma simt obosita psihic,atat de obosita incat,in afara de sunetul muzicii,nu pot capta nimic.. 

Ma dor mainile cu aceeasi intensitate cu care ma dor si ochii, picioarele imi sunt slabite,la fel de slabite cum imi simt sufletul de transparent.Incerc sa dorm cat mai mult, dar ma trezesc cu aceeasi stare, cu aceeasi durere de cap,minte si corp..

Am nevoie de un buton de “Restart”, de o imbratisare si de cateva cuvinte , lucruri simple pe care le poti rasplati tot prin afectiune..

 Deocamdata, ma pierd printre cursuri, printre note muzicale..prin asternut..

Playing

Astazi mi-a trecut o idee prin minte…Un fel de test pentru fiecare dintre noi..

Deci..incepe cam asa:trebuie sa se raspunda la urmatoarele intrebari nu prin DA sau NU,ci  prin imaginea unei anumite persoane.Sa fiu mai explicita, fiecare intrebare sa aiba drept raspuns o persoana.La final, persoana care a aparut de cele mai multe ori in minte trebuie sa….zic apoi ce trebuie facut.

1.Cine a reusit sa te faca sa zambesti , fara sa iti dai seama in ce moment ti s-a schitat zambetul pe fata?

2.De cine iti aminteste luna preferata din an?

3.Pe cine ai imbratisa in momentul asta, fara sa conteze ce va fi apoi?

4.Pentru cine ai renunta la desertul favorit?

5.Cu cine te-ai urca intr-o masina fara sa cunosti destinatia?

6.Cine te face acum sa zambesti?

7.Citeste asta, pana la sfarsit..apoi inchide ochii: pe cine vezi?

Asa..terminat?Am zis ca la sfarsit spun ce trebuie facut..Cauta persoana care ti-a trecut de cele mai multe ori prin  minte..

Poate e o prostie, dar voiam sa scriu asta pe blog..ca sa ma simt si eu bine pe ziua de aziJ

Almost here

Nu stiu de ce am evitat sa mai scriu,probabil pentru ca mi-am promis sa imi ocup timpul cu altceva.Si, slava Domnului, am cu ce.

Dar, totusi, am simtit nevoia astazi de a scrie.Poate pentru ca in dimineata asta, mi-am dorit mai mult ca oricand, sa nu ma trezesc..Pentru ca visul parea atat de real, erai atat de aproape .

Cand a sunat pentru prima data alarma,am oprit-o din reflex..am adormit ,si acelasi vis..tot eu,tot tu..tot degeaba.

Am vrut, pentru un moment, sa iti zic sa iesi din mintea mea,din gandurile mele, din visele mele..Dar , mi-a fost teama sa nu te pierd din nou..dar cum sa pierzi ceva ce nu ai avut nicicand?

NU!NU!NU!...Nu iar tu..nu iar aceasi eu..vreau sa cred, sa sper, ca incet-incet,dispari..din tot ce insemn “eu”..si incep prin a ma multumi cu putin din nimic..

Behind

S-a deschis iar cutia amintirilor…da,te poti considera parte din viata mea.

E ultima data cand scriu despre “tine”..nu sunt trista,nici macar dezamagita.Oricum,nu ce simt eu conteaza.

As fi vrut sa insirui multe lucruri pe care ti le doresc,dar nu am sa fac asta.

Iti zic doar atat:sper sa ai parte de ceea ce meriti.Doar atat!

E o perioada grea.

Sesiune,examene,proiecte..mi-e dor de “altadata”, mi-e dor sa ma stresez pentru lucruri marunte..Probabil toti avem astfel de momente si stiu ca cel mai bine e sa te gandesti ca o sa apara si soarele.Ciudat e ca nu vreau soare,vreau zapada..mda”zapada”..ce paradox..!

E ultima zi in care imi permit luxul de a sta in pat si de a ma gandi la altceva in afara de facultate..

De maine ,se apasa butonul de “stop”..

Happy end?!

Stii senzatia aia care iti face mainile sa transpire si aerul din incapere sa nu mai fie suficient?Stii cum e sa asculti,dar sa nu intelegi nimic din ce se vorbeste in jurul tau?

Stii cum e sa incerci cu orice pret sa nu te gandesti la ceva anume,iar intreaga ta fiinta sa se incapataneze sa faca exact contrariul?Stii cum e sa treci de la o stare la alta in functie de directia in care iti zboara gandurile?

Stii ce inseamna cand treci prin asa ceva?

As vrea sa mi sa dea alt diagnostic,nu cel la care ma gandesc eu acum..Sa ma trezesc intr-o dimineata si sa nu mai mai gandesc instantaneu la tine,sa treaca o zi in care sa nu imi doresc sa te am aproape..atat..

Am invatat ca cea mai buna terapie e sa imi ocup mintea cu altceva..asta si fac..dar tot apar momentele alea in care pic,momente in care ,chiar daca am in jurul meu 100 de persoane,ma simt singura.

E ca si cum as face parte dintr-un film prost..si acum imi amintesc niste cuvinte.."filmul asta,nu e visul ala.."..

Mda..probabil "filmul asta"nu va avea happy end..cum nici "visul "nu a avut..

Ordinary day

Aceleasi ganduri,dar mai profunde..aceasi privire,de data asta mai pierduta..aceiasi ochi,putin mai tristi..

Si totul intr-o zi de ianuarie,oarecare..nimic special.
Sta in camera si priveste cerul care parca stie de tristetea ei.Realizeaza ca e una din zilele in care e in ton cu vremea.
La fel de schimbatoare,acum ii e bine,apoi isi aminteste de "el" si revine la starea instalata acum cateva luni din vina lui.

Ar da orice sa nu mai fie asa,sa iasa din jocul asta de copii mici si sa il lase deoparte.Mai bine zis,amintirea lui sa o dea deoparte,pentru ca pe el nu l-a avut niciodata...in concluzie,nu l-a pierdut.
Deci tristetea ei e in zadar,dar totusi duce o lupta cu propria-i ratiune..

Spera ca intr-o zi o va cauta spunandu-i ca mereu a fost prezenta in mintea lui,ca trebuia sa aiba incredere si sa nu renunte la "visele lor frumoase pe care le aveau impreuna" ,dar "sa spere" nu a ajutat-o niciodata si nu i-a adus decat dezamagiri.

Un alt gand care nu ii da pace e acela ca el a uitat-o,ca atunci cand realizeaza ca ea inca se gandeste la el,lui ii se pare absurd si de neinteles..

Astea sunt gandurile ei,care o macina si care dor mai tare decat lipsa lui...

Vrea doar sa inteleaga,sa poata sa apese butonul de "stop"..si sa il lase in urma,asa cum el deja a facut..
Cu teoria intotdeauna a stat bine..cu practica mai putin:)

Efecte..reactii..

E aproape de necrezut ce efecte pot avea altii asupra ta..
Persoane pe care nu le-ai mai vazut de mult timp si care,totusi,au capacitatea de a te intoarce in trecut si de a te face sa treci prin aceleasi stari pe care ai crezut ca le-ai uitat si ca nu ai cum sa le mai simti.

Nu spun ca ar mai fi vorba de sentimente sau ca ar putea reinvia o veche iubire,pur si simplu,prezenta lui te face sa treci de la frig la cald, sa uiti ce urma sa zici si sa ramai cu fraza neterminata,sa uiti de tot fara sa poti face nimic.

De vina poate fi timpul in care nu ne-am mai vazut,in cazul nostru,mult timp sau dorul care ardea mocnit,undeva in adancul sufletului.Habar nu am!

Cert e ca faptul ca daca privirile noastre s-au intalnit dupa atata timp si zambetul lui inca are acel "efect" asupra mea,el va fi intotdeuna prezent si va avea un loc doar al lui in inima mea.

Nu regret nimic din trecutul "nostru",dar poate as schimba ceva..poate as modifica partea in care amandoi am pus orgoliile in fata sentimentelor..dar totul se intampla cu un motiv..

In seara asta am avut parte de o intamplare frumoasa,o reintoarcere in timp..am depanat amintiri si am zambit din reflex,nu din obligatie..

Iti multumesc tie pentru asta..!

Endings Without Stories

Povesti cu printese salvate de printi care vin pe cai albi si le promit lumea intreaga fiecare dintre noi stie..insa viata nu e o poveste ,cu atat mai putin exista printese si printi.

Ma gandeam sa scriu in seara asta o poveste despre o zi de ianuarie(3 mai exact),un drum de parcurs,planuri de viitor(ahh,ce detest sintagma asta),o gara,un tren,un “el”,o “ea”,un vis indeplinit..Legatura intre aceste cuvinte o  face cine vrea sau cine stieJ

Dar nu am sa fac asta.Incep prin a spune cat de tare ma amuzi,cum incepi sa decazi in ochii mei cu tot ceea ce faci,cu toata asa-zisa indiferenta pe care o emani fata de mine.

Si ce?Cu ce crezi ca ma afecteaza pe mine ca te-ai schimbat si ca iti e bine fara mine?Da,recunosc..stii ca sunt sincera.M-a afectat..pana ieri!

Tot pana ieri credeam ca numai eu sunt in situatia de a sta si ma gandi la cineva drag fara a putea face nimic sa il aduc la mine..dar clar nu e asa!

Am observat ca luna ianuarie a venit numai cu dezvaluiri de genu’:”ne-a fost bine impreuna,dar pana aici..” sau “am pe altcineva”..

Si acum incep sa vorbesc despre “povestea”cuiva apropiat  mie,care a intrat in noul an cu lacrimi in ochi din cauza unui”el”.Cum mama naibii de pot trece unii asa de usor de la o relatie la alta?Cum sa zici acum ca iubesti si maine deja sa fii in bratele altcuiva?Deja ma apuca o stare de nervi si de scarba.

Aviz celor care au aceasta “calitate” de a arunca cu vorbele fara sa isi puna in functie neuronii:exista sentimente,exista iubire..nu le mai murdariti cu noroiul caracterului vostru.

Si daca as sta sa ma gandesc ,as mai gasi inca zeci de exemple..Dar cum mi-a zis cea mai draga prietena a mea,pe acesti “ei” nu are rost sa ii numim oameni..citez:”de unde atata omenie?”J

Inchei aici pentru a nu spune mai multe..Have a good night and sweet dreams..without stories!

Let's see what's next..

Tot ce imi doresc acum e sa nu fie adevarata zicala ca asa cum iti petreci prima zi din an,asta vei face tot anul.

Pentru ca azi mintea mi-a fost departe,oboseala si-a facut aparitia si nu prea am simtit ca e1 ianuarie,ca e prefata unui alt volum al vietii mele,ca e momentul in care trebuie sa inchid anul 2011 in cufarul amintirilor,lasand deoparte doar persoanele si lucrurile care nu s-au “prafuit” de timp.

Culmea e ca tot azi am primit o gramada de “semnale” ca nu se merita sa ma mai gandesc la trecut,ca trebuie sa traiesc in prezent si,cum am mai zis,fara planuri.

Nu mai tine de  mine daca o sa am pe cine vreau alaturi,nu mai am niciun cuvant de spus in ceea ce urmeaza sa fie,nu vreau sa mai fac pe ghidul pentru a le arata calea catre mine..nu vreau sa mai fac nimic din ce am facut pana azi.

Doar astept..astept sa ma intrebi ce mai fac,atunci cand stii sigur ca nu fac bine,astept sa ma mai intrebi inca o data ce mai fac,daca raspunsul meu a fost unul pozitiv..si astept sa intrii in viata mea fara sa cauti cu privirea fereastra pe unde sa iesi daca usa va fi blocata.Metaforic vorbind!

Asta nu inseamna ca am asteptari mai multe de la altii,decat de la mine..a nu face asta e pe lista de prioritati pentru 2012..doar ca mi se pare amuzant sa vad,sa observ si sa analizez oamenii din jurul meu.

 In fine,as mai zice multe,dar probabil iar o sa imi vina cheful ala de nimic si o sa vreau sa mai scriu..deci,las totul pentru atunci..