Niciodata nu am inteles de ce oamenii simt nevoia sa vada dincolo de aparente.De ce sunt considerate aparentele un lucru rau?Oare nu ar fi mai usor pentru fiecare sa incercam sa luam lucrurile ca atare?Sa patrundem in esenta lor treptat,nu sa dorim sa facem asta de la inceput?Poate dau dovada de lasitate atunci cand vreau sa ma rezum la aparente fiindu-mi frica de esenta,esenta care poate reprezenta un adevar,o realitate mult mai dura.Dar nu..nu sunt nici lasa,nici superficiala.Tot ce vreau e un ritm mai lent de procesare a lucrurilor.Sa fiu lasata sa ma obisnuiesc cu trecerea de la cald la rece,de la rau la ceva mai rau,de la o etapa la alta etapa.
La un moment dat,credeam ca sunt superficiala,deoarece judecam absolut tot dupa aparente.Si am vrut sa "vad dincolo de ele".Tot ce am reusit a fost sa ma lovesc de un zid.Un zid atat de rece incat tot ce avea inteles se naruise.Si atunci am inteles...incepand din clipa aia,imi promiteam ca nu voi mai cauta esenta decat in lucrurile cu adevarat importante.Restul,pentru mine,se baza pe imagine...Si acelasi lucru il aplic si in cazul persoanelor.
Doar asa,prin incapatanarea asta,ma pot apara de realitate care e atat de "artificiala"...totul se intampla intr-un mod ironic si absurd..
Superb :X
RăspundețiȘtergere