Respir un aer de care imi era dor....Acel aer in care nu exista impuritati.
Ma bucur de prezenta persoanelor dragi, ma bucur de lipsa celor care in mod clar nu au ce cauta in viata mea si care au realizat asta.
..dar, mai ales, ma bucur de " tine"...pentru ca te vreau din ce in ce mai mult, pentru ca nu ma satur sa te privesc, pentru ca am nevoie de tine in fiecare moment al zilei.
Ai aparut atunci cand aveam cea mai mare nevoie, cand nimic nu parea sa mai aiba logica si ritm in viata mea. Ai stiut sa lupti pentru un eventual "noi" si ai vrut sa ma faci sa ma vad prin ochii tai, acei ochi care spun atatea.
Nu reuseam sa gasesc motive pentru a te lasa sa imi atingi inima, insa tu ai simtit teama mea si ai reusit imposibilul...
Imi era dor de mine asa cum sunt acum, imi lipseau cu ardoare diminetile in care ma trezeam zambind, fara sa stiu de ce, iar explicatia sa vina atunci cand primeam mesaj realizand ca in primele ganduri ale cuiva sunt eu, iar acum am mult mai mult.
Incet, incet, alaturi de tine, invat sa visez, sa cresc, sa sper...sa iubesc..
