Aceeasi stare, acelasi dor..alte ganduri.
Nu stiam sigur daca sa scriu sau nu, dar am citit ceva in
seara asta despre faptul ca trebuie sa le arati celorlalti ce simti pentru ca
niciodata nu stii ce se poate intampla. Mi-am amintit inca o data de un suflet
drag care s-a dus mult prea repede si caruia nu i s-a spus mai mult cat de
important era pentru cei din jurul lui.
Tocmai d-asta am hotarat sa scriu..sa incerc sa te fac sa
reactionezi si sa revii la “vechea ta forma”.Sa ma iei de mana si sa imi spui
de ce te-ai indepartat, sa ma lasi din nou sa iti fiu aproape atunci cand totul
se darama in jurul tau.
Esti sau,mai bine-zis,erai persoana care ma intelegea cel
mai bine pentru ca semanam atat de tare incat cuvintele nu isi avea rostul.Te
priveam si stiam deja ce gandeai,iar lucrul asta era reciproc.
Ti-am citit blogul,ultima postare..si ar fi trebuit sa
inchid inclusiv pagina asta.Dar nu,pentru ca sper din tot sufletul sa nu fiu eu
protagonista..
Ce ar trebui tu sa stii acum?Imi lipsesti..atat de mult
incat uneori as striga la tine pana ai reactiona,ar fi bine sa nu te mai
feresti sa ai incredere in ceilalti pentru simplul fapt ca unii te-au
dezamagit..si sa nu uiti ca sunt aici..orice ar fi,oricand..
Si da..vreau sa cred ca locul pe care l-ai ocupat pana acum
in sufletul meu nu va ramane gol..
“pentru Paddy”
