Pe zi ce trece,sunt tot mai uimita de caracterul unora dintre animalele cu doua picioare din jur.
Nu inteleg cum au unii tupeul sa pateze cuvantul"iubire" cu propria gandire,o gandire bolnavicioasa si lipsita de judecata.De ce trebuie sa fie egoismul pe primul loc in viata si dorinta de a simti doar placere le intuneca ratiunea si uita complet de persoana de langa ei?
Scena in care el spune ca langa ea se deconecteaza de tot si ca ar da orice sa schimbe trecutul in care tot din cauza prostiei lui a pierdut-o poate parea rupta dintr-o poveste de iubire ca in filme.Dar,pentru ca mereu exista un "dar",ce face el si ce spune e in antiteza.Spune ca iubeste,dar se poarta ca si cum s-ar iubi doar pe el,se poarta ca un copil,dar vrea sa isi arate barbatia in pat...What the fuck?!?!?!
Da,nu e stilul meu sa scriu asa ceva,dar sunt stupefiata de cum isi permit unii sa creada ca totul li se cuvine,ca nimic nu e mai presus de ei si culmea se simt jigniti cand li se arata verde in fata ca gresesc si ca nu sunt bine vazuti.Te-ai simtit jignit cumva ca ai primit replica la orice?Pacat ca nu stii sa mi-o intorci.Te-ai suparat ca te-a refuzat?Incearca sa o castigi,nu te purta cu ea ca si cum ar fi bandaj de pus pe rana in zilele tale de cumpana.
In loc sa ii zici ca vii la ea ca sa"iti arati barbatia",spune-i asa:vreau sa vorbim,sa vad ce mai faci..sau pur si simplu"vreau sa te vad,sa te imbratisez..apoi am sa plec.Pot?"
Dar,din pacate,iar incerc sa am o parere prea buna despre oameni,mai ales despre acea specie care se crede superioara si centrul universului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu