Fiecare dintre noi avem o poveste.
Fiecare poveste e mai mult sau mai putin complicata, toti cunoastem persoane care ne dezamagesc la un moment dat, indiferent cat de mult ne-am dori sa nu fie asa. Si de fiecare data doare tot mai mult.
Ce e cel mai urat din toata treaba asta e ca realizam unele lucruri atunci cand e deja prea tarziu. Ne dam seama de ceea ce avem atunci cand pierdem, pretuim oamenii numai dupa ce ei nu mai sunt si nu mai e nimic de facut. Si nu e corect. Nici fata de noi, nici fata de ei. Si mereu spunem ca ne vom schimba, dar ramanem doar la stadiul de " a spune".
As vrea acum sa am o super putere si sa ma intorc in trecut. Ce as schimba? Multe.. as imbratisa persoana blanda  pe care nu am stiut sa o apreciez, in loc de un strigat i-as saruta obrazul ridat, as mai da o sansa singurului om care m-a facut sa ma vad altfel decat o faceam, care m-a facut sa realizez cat de mult contez pentru el si pentru ceilalti, as mai face un pas inainte in locul celor doi pe care i-am facut inapoi catre acel "el" de care imi e atat de dor si asta doar pentru a-i mai da siguranta ca nu m-a pierdut nici in momentul de fata.. Si nu as mai acorda atata incredere celor care nu au facut nimic pentru a-mi arata ca merita...Am ajuns sa cred ca "datorita" lor acum sunt un fel de "Toma necredinciosul".. Stau si ma intreb...totul pentru ce? Pentru ce m-am schimbat eu atat? Pentru ce am ajuns iar la stadiul in care nimic nu ma mai atinge si sunt impietrita sufleteste? Am momente in care mi-e dor,dar si momente in care as vrea sa fiu langa cineva numai ca sa ii fac rau si sa ii arat cat de mult m-a durut candva..
Scriu aiureli, inconstient si in mod repetitiv..
Noapte buna !.....Si un 1 martie fericit !