Da, cam asa as defini starea pe care o am acum. M-am retras,
din nou, in coltul meu, te-am lasat
pe tine in lumea ta si mi-am promis pentru a nu stiu cata oara ca nu te mai las
sa ma mai ranesti ca apoi sa fii singurul care ma poate vindeca..
Daca imi spunea cineva acum ceva timp ca timpul ne schimba, va schimba, probabil nu credeam. Dar asa
e.. Cele mai mari asteptari ale mele veneau de la doua persoane..amandoua m-au
dezamagit, au decis ca e mai bine ca viitorul
sa fie altfel decat ceea ce schitasem candva.
Cine sunt persoanele
respective? Persoanele in care am avut
cea mai mare incredere, fix cei care mi-au promis ca vor fi aici mereu. EA, care a lasat distanta sa ne devina
cel mai mare dusman si EL care e prea
las sa aleaga o cale mai grea..
M-ati dezamagit si daca era necesar sa fiu dezamagita de
cineva nu trebuia sa fiti voi cei care sa imi arate ca asteptarile mari nu
trebuie sa vina de la oameni mici! Oamenii se “maturizeaza”, asta nu e o
noutate..dar a te maturiza nu inseamna a
deveni mai egoist.
Am inceput postarea
prin definirea starii pe care o am, care zace in mine de cateva zile…si mi-am
asumat riscul asta, sa ingrop in cuvinte tot ce simt, gandurile si tristetea,
amintirile si visele in legatura cu ce putea fi..in legatura cu voi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu