Nu stiu de ce am evitat sa mai scriu,probabil pentru ca
mi-am promis sa imi ocup timpul cu altceva.Si, slava Domnului, am cu ce.
Dar, totusi, am simtit nevoia astazi de a scrie.Poate pentru
ca in dimineata asta, mi-am dorit mai mult ca oricand, sa nu ma trezesc..Pentru
ca visul parea atat de real, erai atat
de aproape .
Cand a sunat pentru prima data alarma,am oprit-o din
reflex..am adormit ,si acelasi vis..tot eu,tot tu..tot degeaba.
Am vrut, pentru un moment, sa iti zic sa iesi din mintea
mea,din gandurile mele, din visele mele..Dar , mi-a fost teama sa nu te pierd
din nou..dar cum sa pierzi ceva ce nu ai avut nicicand?
NU!NU!NU!...Nu iar tu..nu iar aceasi eu..vreau sa cred, sa
sper, ca incet-incet,dispari..din tot ce insemn “eu”..si incep prin a ma
multumi cu putin din nimic..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu