13 septembrie..

Astazi imi doresc putere. .
Putere sa trec peste tot, putere sa aduc zambete pe fetele persoanelor dragi, putere sa le imbunatatesc existenta, putere sa ii ridic de jos si sa ii incurajez. Dar de unde sa iau puterea asta cand nimic nu e cum ar trebui sa fie? Cineva imi spunea ca sunt puternica, dar nu e asa.. nu sunt..
Azi ma simt la pamant cum nu am mai fost de foarte mult timp..ma simt obosita. Parca sunt inconjurata doar de nevoi si nu am nici o sansa sa le depasesc. Sunt intr-o cursa contratimp si nu pot sa ajung acolo unde vreau. E ca si cum as fii pe niste scari rulante si in loc sa urc, cobor.
Daca as putea, as lasa totul in urma si as pleca in cautarea unui viitor mai bun, dar nici macar certitudinea ca undeva, e ceva bun si pentru mine nu am..
Azi..sunt doar eu cu mine..ca si ieri si, probabil, ca si maine..daca erai aici, tot ce voiam era sa ma iei in brate si sa uit de tot(..strange-ma sa uit de mine la pieptul tau...)..

...si melodia starii mele..

Mai mult decat oricand..

...sunt egoista. Pentru ca te vreau. Te vreau astazi, te-am vrut ieri si te vreau mult timp de acum inainte.

 Chiar daca au fost momente cand voiam sa te scot din viata mea,  legatura dintre noi a fost in mod cert prea puternica si ai reaparut, dupa multe clipe de tacere.
Dar, in acelasi timp, legatura asta ma sugruma. Nu stiu unde vom ajunge, ce se va intampla cu noi si unde voi gasi puterea de a te pastra langa mine. Stii destul de bine ca la capitolul "rabdare" stau tare prost, deci nu vreau sa ma mai gandesc ca timpul trece si le va rezolva. NU !
 
Nu mai vreau sa lasam timpul sa ne rezolve problemele, vreau sa vii, sa ma iei in brate si sa gasim noi rezolvarile. Cum spuneam candva, fara planuri..

Doar vino..

Mi-e frica de timp, pentru prima data. Mi-e frica sa nu ne faca rau, sa nu ne indeparteze.. mi-e frica de un posibil "el" , mi-e frica de o viitoare "ea" care ar putea sa apara in viata ta si sa fie aproape de tine.
 Mi-e frica sa nu te uit, mi-e frica de praful asta de toamna care se asaza peste tot, de vantul care candva nu te va mai face sa iti amintesti de mine..dar mai am o speranta..poate anul asta avem noroc..:)

Nothing else matters

Zilele astea am aflat ce inseamna, cu adevarat, sa simti ca cineva ti-a luat sufletul. Am simtit cum e sa nu iti gasesti locul, sa te bruieze fiecare vorba din jur, dar sa nu o poti deslusi, sa te doara totul si, totusi, sa nu ai nici o rana vizibila.
Nu credeam ca poate cineva sa ma faca sa simt atatea lucuri diametral opuse, sa ma faca sa zambesc ca apoi sa fie nevoit sa imi stearga lacrimile ce curg siroaie.
Dar s-a terminat...si nu iti promit decat un singur lucru: ai trecut prin viata mea cu un scop, m-ai invatat cateva lucruri care mi s-au intiparit in minte si inima.Unul dintre aceste lucruri e ca merit mult mai mult si, poate, fara sa vreau, candva am sa te fac sa platesti. Pentru tot...
Schimband subiectul, ieri mi s-a intamplat un lucru pe cat de dragalas pe atat de simplu.Eram in parc cu doua prietene si pe langa noi se perinda un prichindel de vreo 2-3 anisori cu bicicleta.Nimic neobisnuit, tinand cont ca eu sunt innebunita dupa copii.Doar ca tristetea mea era atat de vizibila si apasatoare ieri incat nu eram atenta la fiecare gest al sau. La un moment dat, pustiul vine la mine si intinde manuta, unde tinea ceva strans, strans. Imi zambeste si pune la mine in mana niste seminte..
Gestul ar putea sa fie catalogat drept nesemnificativ, insa mie a reusit sa imi fure un zambet larg, faptul ca a venit fix la mine, iar cele 2 prietene incearcau sa vorbeasca cu el. Parca a simtit ca una dintre cele 3 fete are nevoie sa zambeasca sincer si pentru un lucru simplu.

Si uite cum se face ca viata imi arata ca trebuie sa zambesc, sa ma gandesc la ce e bine pentru mine si chiar daca unele persoane decid sa iasa din viata mea, sa nu imi para rau...

“Vreau sa scriu, dar simt ca daca fac asta o sa il ingrop..”

Da, cam asa as defini starea pe care o am acum. M-am retras, din nou, in coltul meu, te-am lasat pe tine in lumea ta si mi-am promis pentru a nu stiu cata oara ca nu te mai las sa ma mai ranesti ca apoi sa fii singurul care ma poate vindeca..

Daca imi spunea cineva acum ceva timp ca timpul ne schimba, va schimba, probabil nu credeam. Dar asa e.. Cele mai mari asteptari ale mele veneau de la doua persoane..amandoua m-au dezamagit, au decis ca e mai bine ca viitorul sa fie altfel decat ceea ce schitasem candva.

 Cine sunt persoanele respective?  Persoanele in care am avut cea mai mare incredere, fix cei care mi-au promis ca vor fi aici mereu. EA, care a lasat distanta sa ne devina cel mai mare dusman si EL care e prea las sa aleaga o cale mai grea..

M-ati dezamagit si daca era necesar sa fiu dezamagita de cineva nu trebuia sa fiti voi cei care sa imi arate ca asteptarile mari nu trebuie sa vina de la oameni mici! Oamenii se “maturizeaza”, asta nu e o noutate..dar  a te maturiza nu inseamna a deveni mai egoist.

Am  inceput postarea prin definirea starii pe care o am, care zace in mine de cateva zile…si mi-am asumat riscul asta, sa ingrop in cuvinte tot ce simt, gandurile si tristetea, amintirile si visele in legatura cu ce putea fi..in legatura cu voi..

                

Come back...

Aceeasi stare, acelasi dor..alte ganduri.

Nu stiam sigur daca sa scriu sau nu, dar am citit ceva in seara asta despre faptul ca trebuie sa le arati celorlalti ce simti pentru ca niciodata nu stii ce se poate intampla.   Mi-am amintit inca o data de un suflet drag care s-a dus mult prea repede si caruia nu i s-a spus mai mult cat de important era pentru cei din jurul lui.

Tocmai d-asta am hotarat sa scriu..sa incerc sa te fac sa reactionezi si sa revii la “vechea ta forma”.Sa ma iei de mana si sa imi spui de ce te-ai indepartat, sa ma lasi din nou sa iti fiu aproape atunci cand totul se darama in jurul tau.

Esti sau,mai bine-zis,erai persoana care ma intelegea cel mai bine pentru ca semanam atat de tare incat cuvintele nu isi avea rostul.Te priveam si stiam deja ce gandeai,iar lucrul asta era reciproc.

Ti-am citit blogul,ultima postare..si ar fi trebuit sa inchid inclusiv pagina asta.Dar nu,pentru ca sper din tot sufletul sa nu fiu eu protagonista..

Ce ar trebui tu sa stii acum?Imi lipsesti..atat de mult incat uneori as striga la tine pana ai reactiona,ar fi bine sa nu te mai feresti sa ai incredere in ceilalti pentru simplul fapt ca unii te-au dezamagit..si sa nu uiti ca sunt aici..orice ar fi,oricand..

Si da..vreau sa cred ca locul pe care l-ai ocupat pana acum in sufletul meu nu va ramane gol..

                                                                                                                                           “pentru Paddy”

Spring is here!

Daca am invatat ceva zilele astea e ca niciodata nu stii la ce sa te astepti de la ceilalti.

Fie ca iti sunt prieteni,colegi sau simple cunostinte,tot te vor dezamagi la un moment dat.Diferenta o vor face chiar definitiile “prieteni “/”cunostinte”.De obicei,cei care tin la tine cu adevarat vor incerca sa schimbe lucrurile care te-au ranit,iar ceilalti..raman la stadiul in care nimic nu mai poate fi reparat.

Ideea e alta:de ce sa repari ceva, cand poti sa previi?Tocmai de asta, o schimbare e bine venita acum.

Mi s-a demonstrat ca cel mai bine e sa te detasezi si sa te gandesti ,in mare parte,doar la tine.Spun in “mare parte” pentru exista si exceptii.

Ce simt acum? Mi-e dor de anumite persoane, pe altele incerc sa mi le scot din suflet cat mai repede ca sa nu se adanceasca ranile si ma bucur de prezenta celor care      mi-au inseninat saptamana.

Stiu ca totul se intampla cu un motiv si ,de fiecare data,un rau se transforma in bine..asa ca primavara pentru mine reprezinta un nou inceput, de data asta, in adevaratul sens al cuvantului..

Welcome,my spring..

Hai sa "vrem"..

Vreau sa cred ca o sa treaca si asta cum au trecut si celelalte..vreau sa ma trezesc si sa realizez ca totul a fost doar un vis urat….dar probabil raman la stadiul de “a vrea”.Dar nu vreau sa zic nimic despre ce simt eu acum.

Azi mi s-a zis ca sunt puternica..inclusiv asta vreau sa cred,chiar daca stiu ca nu e asa.

Mi s-a mai spus ca sunt previzibila.Cat de previzibil poate fi cineva care te lasa sa crezi ce vrei?Daca ma comport ca oricine altcineva,nu inseamna ca sunt previzibila.Nici pe departe..dar repet..fiecare crede ce vrea.Am invatat ca orice ai face,tot te vor judeca si eticheta.

Mai bine sa se insele ei decat sa suferi tu..Da,renunta la tristete..bucura-te de cele mai mici si simple lucruri atunci cand nu ai parte de altceva.Zambeste amintindu-ti de zilele frumoase,nu  suferi gandindu-te la ce o sa fie..renunta la planuri,dar construieste vise..

Cauta si tu puterea pe care o vezi in mine, repeta-ti ca poti pana cand te ridici..

Eu vreau sa vrei si tu..

…pentru F…