Dar atunci cand trecutul ii va atinge viitorul,o sa isi aminteasca clipele in care atinsese idealul fericirii.
Simtea un dor pe care nu il intelegea...ii era dor de ea asa cum era inainte.Inainte sa il cunoasca pe cel care ii va dovedi faptul ca se poate insela in privinta oamenilor.
El,poate fara sa vrea,a reusit sa o maturizeze.A reusit sa faca din ea o persoana mai puternica,dar totusi mai sensibila la vorbele rele din jur,o persoana mai egoista care nu va mai putea nicicand sa ofere tot celorlati din cauza fricii de dezamagire.
Nu intelegea nici macar ea de ce dupa atata timp,tot se mai gandea la el.De ce atunci cand avea ocazia sa aiba acel nou inceput pe care si-l dorise,nu voia sa se desprinda de trecut.Singura explicatie pe care o avea era faptul ca stia ca in trecutul sau erau lucruri neterminate,erau vorbe aruncate aiurea,erau intrebari fara raspuns...era el.
In toata multitudinea de ganduri,o linistea unul singur.Ca va fi bine!Candva,undeva,trebuia sa existe cineva care nu o va dezamagi,care nu va pleca a doua zi si care va fi raspunsul la toate intrebarile ei,care va fi mana care o va ridica atunci cand tot o va darama..va fi cel pe care l-a visat fara sa il cunoasca...Atunci,trecutul va fi inchis pentru totdeauna si din acest trecut va ramane doar cu amintirile care o fac sa zambeasca..
