Schimb de incredere

E de necrezut cum persoanele la care te astepti cel mai putin,gasesc mereu cuvintele potrivite pentru a te face sa zambesti si sa te simti in stare sa mergi mai departe.
Eu am norocul sa dau peste astfel de oameni...tot ce pot face e sa le spun un sincer "multumesc".Si acum vreau sa scriu despre cineva care e un fel de"exceptie"de la regula.Spre deosebire de altii,el e omul cu care poti vorbi despre oricine si care simte multe...dar ascunde la fel de multe pentru a nu avea de suferit.El mi-a vorbit intr-o seara despre bonsai.Un "mini-pomulet"daca ii pot spune asa..un arbore care e crescut in ghiveci.E o planta extraordinar de frumoasa,dar cum orice lucru frumos e greu de intretinut si planta in cauza are nevoie de ingrijire speciala.Iar acest prieten al meu cu care am facut"schimbul de incredere"mi-a zis in urmatorul fel: "daca reusesc sa il tin in viata ..dar sa am numai eu grija de el..ma pot numi un om tare".Suna a provocare,nu?
Sincer,daca nu as avea atatea pe cap in momentul asta,as accepta provocarea.In fine,mie mi-a dat de gandit ce mi-a zis el.Poate parea absurd,dar daca gandesti in profunzime,nu e.Cine vorbeste de lucruri vazute in profunzime?Cica eu..proasta gluma.

Inchei seara asta printr-un zambet larg ca pot spune ca am de ce...si multumindu-le din nou "lor"...

Sentimente pentru o zi

Bring me to life!

Eu ador iarna...de multe ori,am zis ca cea mai mare dorinta a mea ar fi sa fie iarna jumatate din an.Doar ca in dimineata asta,m-am trezit cu soarele batand in fereastra si dintr-o data,razele lui mi-au schitat un zambet demult uitat.Aveam nevoie de impulsul asta ca sa realizez ca ceea ce ma asteapta nu e usor,dar am sa reusesc!Si intr-un mod absolut ciudat,starea asta prea geniala o am datorita acestui timp superb.Vine primavara...frigul de altadata mi-a inghetat sentimentele.Se zice ca primavara readuce totul la viata..insa acum va face o exceptie.Dar si daca nu va fi asa,am sa le las sa se topeasca si sa dispara.
Soarele aduce inceputul ala de care am atata nevoie,iar atunci cand ploaia ii va lua locul,am sa ma bucur.De ce?Pentru ca picaturile de ploaie spala tot...apoi totul revine la normal..acel normal de care imi e dor!
Deci,nu stiu cum...dar azi realizez ca timpul e de partea mea!

Doar un dor ce doare..

Azi tot ce am simtit a fost un dor ingrozitor.Am vrut sa fiu doar eu cu mine si sa imi potolesc acest dor nejustificat  cu amintirile care navalisera in mintea mea.Amintiri care parca imi sechestrase gandurile si eu nu le puteam elibera ,nu le puteam lasa sa zboare spre nicaieri.Doream sa le las sa ajunga acolo,dar imaginea lui le tinea blocate in trecut.De fiecare data cand mi se face dor,ma intorc in acel moment in care totul parea rupt dintr-o poveste fara inceput...si care,din pacate,avea sa sfarseasca mult prea repede.Tot de fiecare data cand simt ca m-am desprins de acel trecut in care el e mult prea prezent,se intampla ceva,iar totul in mintea mea se invaluieste intr-o ceata prea densa.
Imi doresc sa fiu imuna la acel"el"..sa nu ii mai dau sansa sa ma ridice dupa ce ma "ajuta"sa cad..sa nu il mai las sa imi viziteze sufletul de fiecare data cand am nevoie sa faca asta.
Iar rana pe care mi-a facut-o vreau sa fie ca cea a diabeticilor..sa ramana deschisa mult timp.Si sa nu se vindece la primul lui gest frumos care va fi un adevarat medicament.
Timpul sa fie singura solutie care sa ma ajute sa scap de acest dor..

Un adevar

  In seara asta,am gasit ceva ce mi-a atras atentie,pentru ca intr-o oarecare masura spune ceva despre mine.Cu toate ca,cel mai probabil,fiecare dintre voi,fetelor,a simtit exact acelasi lucru la un moment dat..

       "She thinks about you non-stop and you're all she talks about.When she talks to you she always has that bright smile and truly looks happy.With one hug you make her melt and always leave her with butterflies and at the same time,when she's upset your usually the reason.But she refuses to see any flaws in you.And no matter how many people try to tell her different,she believes your perfect for her and worth every second of the wait,and she's too scared to tell you any of this because she doesn't want to mess anything up.And doesn't want to end up hurt,once more..."

Intre aparenta si esenta

Niciodata nu am inteles de ce oamenii simt nevoia sa vada dincolo de aparente.De ce sunt considerate aparentele un lucru rau?Oare nu ar fi mai usor pentru fiecare sa incercam sa luam lucrurile ca atare?Sa patrundem in esenta lor treptat,nu sa dorim sa facem asta de la inceput?Poate dau dovada de lasitate atunci cand vreau sa ma rezum la aparente fiindu-mi frica de esenta,esenta care poate reprezenta un adevar,o realitate mult mai dura.Dar nu..nu sunt nici lasa,nici superficiala.Tot ce vreau e un ritm mai lent de procesare a lucrurilor.Sa fiu lasata sa ma obisnuiesc cu trecerea de la cald la rece,de la rau la ceva mai rau,de la o etapa la alta etapa.
La un moment dat,credeam ca sunt superficiala,deoarece judecam absolut tot dupa aparente.Si am vrut sa "vad dincolo de ele".Tot ce am reusit a fost sa ma lovesc de un zid.Un zid atat de rece incat tot ce avea inteles se naruise.Si atunci am inteles...incepand din clipa aia,imi promiteam ca nu voi mai cauta esenta decat in lucrurile cu adevarat importante.Restul,pentru mine,se baza pe imagine...Si acelasi lucru il aplic si in cazul persoanelor.
Doar asa,prin incapatanarea asta,ma pot apara de realitate care e atat de "artificiala"...totul se intampla intr-un mod ironic si absurd..

The next chapter

2011..Cam tarziu sa scriu despre venirea unui alt inceput..dar cica niciodata nu-i prea tarziu.A mai trecut un an din vietile noastre,un an in care am ras si am plans,am pierdut si am castigat,am invatat ca tot timpul va exista o alta fraza dupa un"nu mai pot".

Eu vreau sa fie un capitol frumos din viata mea...care sa aiba un final mai bun decat capitolul anterior...

Deci,bine ai venit 2011!!