Playing

Astazi mi-a trecut o idee prin minte…Un fel de test pentru fiecare dintre noi..

Deci..incepe cam asa:trebuie sa se raspunda la urmatoarele intrebari nu prin DA sau NU,ci  prin imaginea unei anumite persoane.Sa fiu mai explicita, fiecare intrebare sa aiba drept raspuns o persoana.La final, persoana care a aparut de cele mai multe ori in minte trebuie sa….zic apoi ce trebuie facut.

1.Cine a reusit sa te faca sa zambesti , fara sa iti dai seama in ce moment ti s-a schitat zambetul pe fata?

2.De cine iti aminteste luna preferata din an?

3.Pe cine ai imbratisa in momentul asta, fara sa conteze ce va fi apoi?

4.Pentru cine ai renunta la desertul favorit?

5.Cu cine te-ai urca intr-o masina fara sa cunosti destinatia?

6.Cine te face acum sa zambesti?

7.Citeste asta, pana la sfarsit..apoi inchide ochii: pe cine vezi?

Asa..terminat?Am zis ca la sfarsit spun ce trebuie facut..Cauta persoana care ti-a trecut de cele mai multe ori prin  minte..

Poate e o prostie, dar voiam sa scriu asta pe blog..ca sa ma simt si eu bine pe ziua de aziJ

Almost here

Nu stiu de ce am evitat sa mai scriu,probabil pentru ca mi-am promis sa imi ocup timpul cu altceva.Si, slava Domnului, am cu ce.

Dar, totusi, am simtit nevoia astazi de a scrie.Poate pentru ca in dimineata asta, mi-am dorit mai mult ca oricand, sa nu ma trezesc..Pentru ca visul parea atat de real, erai atat de aproape .

Cand a sunat pentru prima data alarma,am oprit-o din reflex..am adormit ,si acelasi vis..tot eu,tot tu..tot degeaba.

Am vrut, pentru un moment, sa iti zic sa iesi din mintea mea,din gandurile mele, din visele mele..Dar , mi-a fost teama sa nu te pierd din nou..dar cum sa pierzi ceva ce nu ai avut nicicand?

NU!NU!NU!...Nu iar tu..nu iar aceasi eu..vreau sa cred, sa sper, ca incet-incet,dispari..din tot ce insemn “eu”..si incep prin a ma multumi cu putin din nimic..

Behind

S-a deschis iar cutia amintirilor…da,te poti considera parte din viata mea.

E ultima data cand scriu despre “tine”..nu sunt trista,nici macar dezamagita.Oricum,nu ce simt eu conteaza.

As fi vrut sa insirui multe lucruri pe care ti le doresc,dar nu am sa fac asta.

Iti zic doar atat:sper sa ai parte de ceea ce meriti.Doar atat!

E o perioada grea.

Sesiune,examene,proiecte..mi-e dor de “altadata”, mi-e dor sa ma stresez pentru lucruri marunte..Probabil toti avem astfel de momente si stiu ca cel mai bine e sa te gandesti ca o sa apara si soarele.Ciudat e ca nu vreau soare,vreau zapada..mda”zapada”..ce paradox..!

E ultima zi in care imi permit luxul de a sta in pat si de a ma gandi la altceva in afara de facultate..

De maine ,se apasa butonul de “stop”..

Happy end?!

Stii senzatia aia care iti face mainile sa transpire si aerul din incapere sa nu mai fie suficient?Stii cum e sa asculti,dar sa nu intelegi nimic din ce se vorbeste in jurul tau?

Stii cum e sa incerci cu orice pret sa nu te gandesti la ceva anume,iar intreaga ta fiinta sa se incapataneze sa faca exact contrariul?Stii cum e sa treci de la o stare la alta in functie de directia in care iti zboara gandurile?

Stii ce inseamna cand treci prin asa ceva?

As vrea sa mi sa dea alt diagnostic,nu cel la care ma gandesc eu acum..Sa ma trezesc intr-o dimineata si sa nu mai mai gandesc instantaneu la tine,sa treaca o zi in care sa nu imi doresc sa te am aproape..atat..

Am invatat ca cea mai buna terapie e sa imi ocup mintea cu altceva..asta si fac..dar tot apar momentele alea in care pic,momente in care ,chiar daca am in jurul meu 100 de persoane,ma simt singura.

E ca si cum as face parte dintr-un film prost..si acum imi amintesc niste cuvinte.."filmul asta,nu e visul ala.."..

Mda..probabil "filmul asta"nu va avea happy end..cum nici "visul "nu a avut..

Ordinary day

Aceleasi ganduri,dar mai profunde..aceasi privire,de data asta mai pierduta..aceiasi ochi,putin mai tristi..

Si totul intr-o zi de ianuarie,oarecare..nimic special.
Sta in camera si priveste cerul care parca stie de tristetea ei.Realizeaza ca e una din zilele in care e in ton cu vremea.
La fel de schimbatoare,acum ii e bine,apoi isi aminteste de "el" si revine la starea instalata acum cateva luni din vina lui.

Ar da orice sa nu mai fie asa,sa iasa din jocul asta de copii mici si sa il lase deoparte.Mai bine zis,amintirea lui sa o dea deoparte,pentru ca pe el nu l-a avut niciodata...in concluzie,nu l-a pierdut.
Deci tristetea ei e in zadar,dar totusi duce o lupta cu propria-i ratiune..

Spera ca intr-o zi o va cauta spunandu-i ca mereu a fost prezenta in mintea lui,ca trebuia sa aiba incredere si sa nu renunte la "visele lor frumoase pe care le aveau impreuna" ,dar "sa spere" nu a ajutat-o niciodata si nu i-a adus decat dezamagiri.

Un alt gand care nu ii da pace e acela ca el a uitat-o,ca atunci cand realizeaza ca ea inca se gandeste la el,lui ii se pare absurd si de neinteles..

Astea sunt gandurile ei,care o macina si care dor mai tare decat lipsa lui...

Vrea doar sa inteleaga,sa poata sa apese butonul de "stop"..si sa il lase in urma,asa cum el deja a facut..
Cu teoria intotdeauna a stat bine..cu practica mai putin:)

Efecte..reactii..

E aproape de necrezut ce efecte pot avea altii asupra ta..
Persoane pe care nu le-ai mai vazut de mult timp si care,totusi,au capacitatea de a te intoarce in trecut si de a te face sa treci prin aceleasi stari pe care ai crezut ca le-ai uitat si ca nu ai cum sa le mai simti.

Nu spun ca ar mai fi vorba de sentimente sau ca ar putea reinvia o veche iubire,pur si simplu,prezenta lui te face sa treci de la frig la cald, sa uiti ce urma sa zici si sa ramai cu fraza neterminata,sa uiti de tot fara sa poti face nimic.

De vina poate fi timpul in care nu ne-am mai vazut,in cazul nostru,mult timp sau dorul care ardea mocnit,undeva in adancul sufletului.Habar nu am!

Cert e ca faptul ca daca privirile noastre s-au intalnit dupa atata timp si zambetul lui inca are acel "efect" asupra mea,el va fi intotdeuna prezent si va avea un loc doar al lui in inima mea.

Nu regret nimic din trecutul "nostru",dar poate as schimba ceva..poate as modifica partea in care amandoi am pus orgoliile in fata sentimentelor..dar totul se intampla cu un motiv..

In seara asta am avut parte de o intamplare frumoasa,o reintoarcere in timp..am depanat amintiri si am zambit din reflex,nu din obligatie..

Iti multumesc tie pentru asta..!

Endings Without Stories

Povesti cu printese salvate de printi care vin pe cai albi si le promit lumea intreaga fiecare dintre noi stie..insa viata nu e o poveste ,cu atat mai putin exista printese si printi.

Ma gandeam sa scriu in seara asta o poveste despre o zi de ianuarie(3 mai exact),un drum de parcurs,planuri de viitor(ahh,ce detest sintagma asta),o gara,un tren,un “el”,o “ea”,un vis indeplinit..Legatura intre aceste cuvinte o  face cine vrea sau cine stieJ

Dar nu am sa fac asta.Incep prin a spune cat de tare ma amuzi,cum incepi sa decazi in ochii mei cu tot ceea ce faci,cu toata asa-zisa indiferenta pe care o emani fata de mine.

Si ce?Cu ce crezi ca ma afecteaza pe mine ca te-ai schimbat si ca iti e bine fara mine?Da,recunosc..stii ca sunt sincera.M-a afectat..pana ieri!

Tot pana ieri credeam ca numai eu sunt in situatia de a sta si ma gandi la cineva drag fara a putea face nimic sa il aduc la mine..dar clar nu e asa!

Am observat ca luna ianuarie a venit numai cu dezvaluiri de genu’:”ne-a fost bine impreuna,dar pana aici..” sau “am pe altcineva”..

Si acum incep sa vorbesc despre “povestea”cuiva apropiat  mie,care a intrat in noul an cu lacrimi in ochi din cauza unui”el”.Cum mama naibii de pot trece unii asa de usor de la o relatie la alta?Cum sa zici acum ca iubesti si maine deja sa fii in bratele altcuiva?Deja ma apuca o stare de nervi si de scarba.

Aviz celor care au aceasta “calitate” de a arunca cu vorbele fara sa isi puna in functie neuronii:exista sentimente,exista iubire..nu le mai murdariti cu noroiul caracterului vostru.

Si daca as sta sa ma gandesc ,as mai gasi inca zeci de exemple..Dar cum mi-a zis cea mai draga prietena a mea,pe acesti “ei” nu are rost sa ii numim oameni..citez:”de unde atata omenie?”J

Inchei aici pentru a nu spune mai multe..Have a good night and sweet dreams..without stories!

Let's see what's next..

Tot ce imi doresc acum e sa nu fie adevarata zicala ca asa cum iti petreci prima zi din an,asta vei face tot anul.

Pentru ca azi mintea mi-a fost departe,oboseala si-a facut aparitia si nu prea am simtit ca e1 ianuarie,ca e prefata unui alt volum al vietii mele,ca e momentul in care trebuie sa inchid anul 2011 in cufarul amintirilor,lasand deoparte doar persoanele si lucrurile care nu s-au “prafuit” de timp.

Culmea e ca tot azi am primit o gramada de “semnale” ca nu se merita sa ma mai gandesc la trecut,ca trebuie sa traiesc in prezent si,cum am mai zis,fara planuri.

Nu mai tine de  mine daca o sa am pe cine vreau alaturi,nu mai am niciun cuvant de spus in ceea ce urmeaza sa fie,nu vreau sa mai fac pe ghidul pentru a le arata calea catre mine..nu vreau sa mai fac nimic din ce am facut pana azi.

Doar astept..astept sa ma intrebi ce mai fac,atunci cand stii sigur ca nu fac bine,astept sa ma mai intrebi inca o data ce mai fac,daca raspunsul meu a fost unul pozitiv..si astept sa intrii in viata mea fara sa cauti cu privirea fereastra pe unde sa iesi daca usa va fi blocata.Metaforic vorbind!

Asta nu inseamna ca am asteptari mai multe de la altii,decat de la mine..a nu face asta e pe lista de prioritati pentru 2012..doar ca mi se pare amuzant sa vad,sa observ si sa analizez oamenii din jurul meu.

 In fine,as mai zice multe,dar probabil iar o sa imi vina cheful ala de nimic si o sa vreau sa mai scriu..deci,las totul pentru atunci..