Ador zapada...de cele mai multe ori,fulgii de nea sunt un prilej de bucurie pentru mine.Ma indeamna la visare,gandurile imi zburda aiurea spre tinutul alb..dar azi nu a fost asa.Nu vreau sa le dau dreptate celor care zic ca de fiecare data cand scriu pe blog inseamna ca sunt trista.Dar azi imi doresc sa imi fie stearsa memoria,sa fie zapada uitarea de care am atata nevoie..sau,pur si simplu,sa fie el aici.Cateodata,nu realizez cat timp a trecut...si nu inteleg de ce.Inca incerc sa gasesc un raspuns la intrebarea"de ce asa?"..bineinteles,asta ar fi una dintre multele intrebari.Sunt sigura ca daca as gasi un raspuns,s-ar schimba intrebarea..ca de obicei..
Imi apare in minte decat o imagine..imaginea aia care putea sa schimbe tot.Dar nu a fost sa fie.Vina a fost doar a mea ca am crezut in cuvintele lui care au fost doar de moment..in promisiunea ca nimic nu se va schimba..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu