Fericirea..

 ...se poate citi doar in ochii celui ce iubeste.
 ...e destul de simplu de obtinut atunci cand chiar ne dorim sa o avem.
 ...ne face sa fim mai buni, mai calmi, mai rabdatori.

 Avand acea stare de bine, orice lucru simplu ne bucura si asta se vede in privirea noastra.
 E vorba despre acea privire atunci cand suna telefonul si stii ca la capatul firului se afla singura persoana care te face sa zambesti fara sa vrei, care te face sa tresari si sa simti stoluri de fluturi prin tot stomacul spunand un simplu " Ce faci?".

Indiferent daca e persoana cu care nu ai mai vorbit de luni intregi, indiferent daca se afla in partea cealalta a lumii..tu stii ca legatura dintre voi nu poate fi rupta nici de timp, nici de distanta, nici de ceilalti care nu par sa inteleaga ce e in sufletul tau. Fiecare repros existent pana in momentul acela dispare ca prin magie ... si nimic nu mai conteaza. Nici macar ce va fi..doar ce e..
Nu exista explicatie logica, nu exista ratiune in ceea ce spui, exista doar sentimentul de atasare si intrebarea:  " ce facem cu noi? "..
E raul necesar, e binele care se instaleaza in tine, e totul, dar in acelasi timp, e nimic.. Sunt ochii care sclipesc si zambetul larg, e vocea calda care te calmeaza de fiecare data, e acel "mi-e dor", e nevoia iremediabila de a-i fi alaturi.

Fericirea e nebunie...si noi o avem din plin...

Fiecare dintre noi avem o poveste.
Fiecare poveste e mai mult sau mai putin complicata, toti cunoastem persoane care ne dezamagesc la un moment dat, indiferent cat de mult ne-am dori sa nu fie asa. Si de fiecare data doare tot mai mult.
Ce e cel mai urat din toata treaba asta e ca realizam unele lucruri atunci cand e deja prea tarziu. Ne dam seama de ceea ce avem atunci cand pierdem, pretuim oamenii numai dupa ce ei nu mai sunt si nu mai e nimic de facut. Si nu e corect. Nici fata de noi, nici fata de ei. Si mereu spunem ca ne vom schimba, dar ramanem doar la stadiul de " a spune".
As vrea acum sa am o super putere si sa ma intorc in trecut. Ce as schimba? Multe.. as imbratisa persoana blanda  pe care nu am stiut sa o apreciez, in loc de un strigat i-as saruta obrazul ridat, as mai da o sansa singurului om care m-a facut sa ma vad altfel decat o faceam, care m-a facut sa realizez cat de mult contez pentru el si pentru ceilalti, as mai face un pas inainte in locul celor doi pe care i-am facut inapoi catre acel "el" de care imi e atat de dor si asta doar pentru a-i mai da siguranta ca nu m-a pierdut nici in momentul de fata.. Si nu as mai acorda atata incredere celor care nu au facut nimic pentru a-mi arata ca merita...Am ajuns sa cred ca "datorita" lor acum sunt un fel de "Toma necredinciosul".. Stau si ma intreb...totul pentru ce? Pentru ce m-am schimbat eu atat? Pentru ce am ajuns iar la stadiul in care nimic nu ma mai atinge si sunt impietrita sufleteste? Am momente in care mi-e dor,dar si momente in care as vrea sa fiu langa cineva numai ca sa ii fac rau si sa ii arat cat de mult m-a durut candva..
Scriu aiureli, inconstient si in mod repetitiv..
Noapte buna !.....Si un 1 martie fericit !

Now is good...

...exact ca numele unui film pe care l-am vazut recent.. Acum chiar e bine..

Respir un aer de care imi era dor....Acel aer in care nu exista impuritati.
Ma bucur de prezenta persoanelor dragi, ma bucur de lipsa celor care in mod clar nu au ce cauta in viata mea si care au realizat asta.

..dar, mai ales, ma bucur de " tine"...pentru ca te vreau din ce in ce mai mult, pentru ca nu ma satur sa te privesc, pentru ca am nevoie de tine in fiecare moment al zilei.

Ai aparut atunci cand aveam cea mai mare nevoie, cand nimic nu parea sa mai aiba logica si ritm in viata mea. Ai stiut sa lupti pentru un eventual "noi" si ai vrut sa ma faci sa ma vad prin ochii tai, acei ochi care spun atatea.

Nu reuseam sa gasesc motive pentru a te lasa sa imi atingi inima, insa tu ai simtit teama mea si ai reusit imposibilul...

Imi era dor de mine asa cum sunt acum, imi lipseau cu ardoare diminetile in care ma trezeam zambind, fara sa stiu de ce, iar explicatia sa vina atunci cand primeam mesaj realizand ca in primele ganduri ale cuiva sunt eu, iar acum am mult mai mult.

Incet, incet, alaturi de tine, invat sa visez, sa cresc, sa sper...sa iubesc..

Timpul trece..

..si a trecut. Fara noi. Si ne-am schimbat. Am renuntat la vise, planuri, idei...
Am cautat fericirea in alta parte,  ne-am prefacut ca suntem bine, ne-am intrebat unul pe altul ce facem si ne-am mintit ca totul e ok.
Eu stiu sigur ca am jucat un teatru ieftin, ca am vrut sa las o urma de tristete pe care tu trebuia sa o sesizezi si sa imi zici ca ti-e dor.
Dar ai tacut. Pentru a nu stiu cata oara ai tacut si ai schimbat subiectul. Voiam sa iti mai spun ca imi lipsesti, dar cu ce rost? Nu mai am ce sa schimb, trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca esti bine, ca iti refaci drumul si tacerea ta inseamna un singur lucru. Ce va fii peste un timp? Nu stiu.. O alta eu fara tine, fara sentimente..Doar cu amintiri ce ma vor ajuta sa adorm, cu parfumul tau imbibat in suflet si atat...

De ce trebuie sa ma simt singura, chiar daca sunt inconjurata de atatea persoane? De ce nimic nu imi poate umple golul pe care il simt si care, pe zi ce trece, absoarbe tot mai mult din tot ce am bun..sau mai bine zis, aveam.. candva puteam zambi indiferent daca nu era totul cum trebuia sa fie..acum, am nevoie de prea mult exercitiu sa pot zambi “natural”..si cel mai grav e ca stiu cauza.. ai distrus tot ce era bun in mine, ai distrus orice speranta. 

De fapt ai distrus tot ce candva ai reusit sa cladesti..e ca si cum ai distruge o constructie dupa ce te-ai chinuit sa o ridici pe un loc abrupt si fara pic de viata.. exact asta ai facut tu. 

Si doare mai mult decat vreodata mi-as fii putut imagina.. e acel tip de durere care pur si simplu nu trece…orice as face, esti prezent in fiecare secunda, in fiecare gest..in normalul meu.. de fapt, normalul meu erai tu..si acum sunt debusolata.. orice as face, fac degeaba si fara nici o directie.. 

Ce e cel mai trist din “povestea” noastra e ca ai reusit sa ma distrugi acum..inainte de  “prima zapada” stiind ce inseamna acest lucru pt mine..iar pentru asta, indiferent de ceea ce va urma, nu am sa te pot ierta. Niciodata…

Te urasc..te urasc pentru fiecare clipa in care ma gandesc la tine, te urasc pentru fiecare mesaj fara raspuns, te urasc pentru fiecare lacrima care curge din cauza ta, pentru golul pe care nu il pot umple, pentru tot ce nu am, pentru fiecare zambet pe care il schitez..pentru tot..!!!  Si cand ai sa citesti asta, ai sa stii ca e pentru tine..si ai sa mai stii ca mi-e dor si vreau din tot sufletul sa dispari din peisajul meu, ca nu mai vreau sa fii langa mine doar in mintea mea.. Fii fericit de doua ori, o data pentru tine, o data pentru mine..ai grija de tine pentru ca eu nu mai pot avea, lupta ca si cum eu as face-o si fii puternic. Eu nu mai pot face asta pentru tine!
......F.B

13 septembrie..

Astazi imi doresc putere. .
Putere sa trec peste tot, putere sa aduc zambete pe fetele persoanelor dragi, putere sa le imbunatatesc existenta, putere sa ii ridic de jos si sa ii incurajez. Dar de unde sa iau puterea asta cand nimic nu e cum ar trebui sa fie? Cineva imi spunea ca sunt puternica, dar nu e asa.. nu sunt..
Azi ma simt la pamant cum nu am mai fost de foarte mult timp..ma simt obosita. Parca sunt inconjurata doar de nevoi si nu am nici o sansa sa le depasesc. Sunt intr-o cursa contratimp si nu pot sa ajung acolo unde vreau. E ca si cum as fii pe niste scari rulante si in loc sa urc, cobor.
Daca as putea, as lasa totul in urma si as pleca in cautarea unui viitor mai bun, dar nici macar certitudinea ca undeva, e ceva bun si pentru mine nu am..
Azi..sunt doar eu cu mine..ca si ieri si, probabil, ca si maine..daca erai aici, tot ce voiam era sa ma iei in brate si sa uit de tot(..strange-ma sa uit de mine la pieptul tau...)..

...si melodia starii mele..